O nostalgie pasionată, fără tristeţe. Frumos. Cu povestea pe care o spune videoclipul cu tot.

Motanii mei nu au votat. Se uita la mine lung, mirosind parca teroarea foamei din 2010. Cum o sa le explic lor ca n-am izbutit, votand, sa-i alung pe hoti de la putere?
Eu am grija de ei, ca stapan cu acte in regula. Guvernantii n-au grija de noi, tot cu acte in regula, de slujbasi.
Era, in vremuri medievale, o pedeapsa mai crunta decat taierea capului, spanzuratoarea sau trasul pe roata. Se chema “sacul cu pisici”. Luai de-pedepsitul cu moartea, il bagai intr-un sac incapator, in care introduceai cateva pisici, il inchideai bine, apoi il biciuiai. Dura mult…
Apoi deschideai sacul. Pisicile fugeau in Australia. Dupa aia scoteai si cadavrul…
Acum un secol şi mai bine o puştoaică din New York a trimis o scrisoare cotidianului The Sun.
“Sunt o fetiţă de 8 ani. Unii prieteni îmi spun că nu există Moş Crăciun. L-am întrebat pe tata şi el mi-a zis: „Chestiunea este exact aşa cum o să vezi scris negru pe alb în ziar.” De aceea vă rog să-mi spuneţi adevărul: există Moş Crăciun?”
Editorialul care a răspuns acestei întrebări a făcut înconjurul lumii. A devenit cel mai celebru comentariu în limba engleză. A formulat în cuvinte simple adevăruri pe care timpul nu le-a consumat.
“Virginia,
Micii tăi tovarăşi de joacă n-au dreptate. Mulţi copii s-au molipsit de scepticismul unei epoci uituce şi cred numai ceea ce văd. Ei sunt convinşi că există numai ceea ce pot pricepe cu spiritul lor de copil. Dar fie că aparţine unui om mare, fie unui copil, spiritul uman, în general, e mic. În cosmos s-ar pierde ca o insectă măruntă. O minte de furnică nu e de ajuns pentru a cuprinde şi a înţelege tot universul.
Da, Virginia, există Moş Crăciun, aşa cum există iubirea, dăruirea, cinstea, credinţa, sinceritatea, respectarea cuvântului dat. Şi numai pentru că există toate acestea viaţa este frumoasă şi senină. Ce tristă ar fi lumea fără Moş Crăciun! Ar fi deopotrivă de îngrozitoare dacă n-ar exista o fetiţă Virginia. Dacă n-ar mai exista credinţa niciunui copil, nicio poezie, nicio poveste de dragoste care să ne facă suportabilă existenţa. Dacă n-am avea nicio altă bucurie, decât ceea ce vedem şi auzim. Lumina cu care umple copilăria lumea s-ar stinge.
Să nu crezi în Moş Crăciun? Atunci înseamnă că nu crezi nici în zâne. Poţi să-l pui pe tatăl tău să angajeze oameni care să-l pândească pe Moş Crăciun şi să-l surprindă când coboară pe horn. Dar chiar dacă nu l-ai văzut pe Moş coborând, ce dovedeşte asta? Nimeni nu-l vede pe Moş Crăciun, asta nu înseamnă totuşi că el nu există. Cele mai adevărate lucruri din lume sunt acelea pe care nici oamenii mari, nici copiii nu le pot vedea. Ai văzut vreodată zâne dansând pe pajişte? Sigur că nu, dar asta nu înseamnă că ele nu sunt acolo. Nimeni nu-şi poate imagina toate minunile văzute şi nevăzute din lume.
Lumea nevăzută este acoperită de un văl pe care nici măcar cel mai puternic om n-ar putea să-l dea la o parte. Doar credinţa, poezia, iubirea ridică această cortină pentru a ne dezvălui frumuseţea şi splendorea supranaturală de dincolo. Sunt acestea reale? Virginia, nimic din viaţă nu este mai adevărat şi mai durabil.
Nu există Moş Crăciun? Slava Domnului, el trăieşte şi va trăi mereu. O mie de ani de acum înainte, ba nu, de zece ori zece mii de ani de acum înainte el va continua să bucure inimile copiilor.”
Constantin Noica era unul dintre puţinii filosofi care se pricepeau să facă distincţia dintre “a fi” şi “a exista”. Un inorog ESTE, de pildă, chiar dacă nu există (nu e, adica, accesibil simţurilor). Alte lucruri SUNT şi EXISTĂ, deopotrivĂ, cum ar fi pisicile. Alte lucruri nu sunt şi – evident – nici nu există: un triunghi pătrat, de pildă.
În cazul lui Moş Crăciun, distincţia între a fi şi a exista e uşor disipată. Asta doar până vezi un Moş Crăciun pe stradă. Existenţa lui, în carne şi oase, face atunci uitare de simţuri şi logică: rămâne doar fiinţa, însă una substanţiată sufleteşte.
[Mulţi dintre noi cred că anul asta îl vom vedea ultima oară pe Moş Crăciun. Dacă toţi vom crede asta, el nu va mai exista. Va fi fost omorât de noi. Şi va muri şi Virginia.]
Au venit, ieri. “Ba, baieti, avem sa va dam niste bani, sa nu ajungeti ca Islanda sau Grecia. Va cerusem doar sa aveti un Buget. Unde e?” Pogea se uita la Boc si Boc se uita la Pogea…
FMI: “Pogea – ai o foaie de hartie?”
“Da”
“Ia si scrie, prostule!”