Astra

A fost odată, ca în basm - N-ar mai fi niciodata – Pe un tarâm în plin marasm Un împarat si tata A doua fete – cum sa spui - Crescute la ferestre Unde pândeau vaporul lui Aducător de zestre Că toată tinereţea sa În pribegii navale Cărase tone de cafea Blugi si tigari “nasoale” Doar erau două la parinţi Şi nu prea frumusele Făra …succesuri… mari la prinţi Baroni ori beizadele Dar se mândreau cu tatăl lor Ce bea whisky cu litrul Şi se visa un jucător Cu fluier de arbitru. De-atât cărat din port în port S-aducă de detoate Fu uns ministru de transport In câteva mandate Avea tupeu, ambâţ, narav Stia cum să-n vrăjeasca Şi fu ales chiar pârcalab La curtea-mpărătească. Pe unde-a fost el – port ori post A strâns pe îndelete Ca să le faca-n viaţ-un rost Iubitelor lui fete. Veni-ntr-o zi un chitarist Luaă fata lui cea mare Dar, vai, spectacolul fu trist; Divorţ si partajare C-avură-nspre aeroport Viloi de la tataia Dar l-au schimbat, tot către Nord C-o casa-n Mogosoaia Cum au fãcut si ce au dres Când fu de partajară Cine cu ce s-o fi ales Nu a stiut o ţară Cert e cã fata de-mpărat Fără de soţ rămasă Îsi cumpără, cumva pe blat O şi mai scumpă casă… În timpul ăsta, sora sa Mezina, cum se zice În cercuri largi se afirma Fiţoasă si ferice Trecu prin şcoli de pe la noi Si chiar urmă prin State Un curs intens de… piţi-goi De-i zice facultate Dar mult mai multe a-nvatat Prin baruri si locanţe Cu prinâi iesiţi la agăţat Modele – aspirante Era a doua la părinţi Mezina cea cu teluri Dar a urcat, strângând din dinţi, În topul de modeluri Şi chiar cu bâlbe pe platou Trup zvelt, CV subţire A strâns un roi în jurul său, De stele-n devenire. Aşa ajuns-au la-mpărat Roberta si Alina De care-apoi s-au ataşat Monica si Sulfina… Acestea  s-au lipit de el Ca marcă de scrisoare Iar pe cea mica la Bruxelles Au   uns-o, cu fanfare… El, jucator de Tabinet Septic si Licitaţii Puse-ntr-o zi, în cabinet, De-un Poker, cu confraţii Cu patru dame-n mâna sta Şi ar mai fi vrut una - Chintarul îl ademenea Şi-l îmboldea Fortuna - Se ridică încetişor Cu cărţile în mâna Veni la geam şi, visator, Privi mâhnit la lună. Mai apoi prinse a scruta Cea boltă înstelată Pe care-odată-i se-arata O stea cu chip de fată Avea un trup parca sculptat, Păr aburind reflexii, Gura ce-ndeamnă la păcat Sâni împliniţi si sexy. Şi tot privind-o-ngândurat Se-aprinde-odată flama, La pieptu-i de matroz umblat Sa cada, dragă, dama - Hai, vino-n cărţi, râvnita stea Prelinge-te pe masă Ca potu-i mare, scumpa mea Şi jindul mă apasă De vrei aievea să exişti, Coboară dintre stele, Dă-i dracului de pesedisti Fii mir inimii mele!

Într-un iatac municipal Trai-vom altă era Mie, Primarul General, Sa-mi fii consilieră (Şi mai sopti, pierdut la geam Cu ochii către astra) As da o ţară să te am În Alianţa noastră. Iar ea, din cercul ei bengos Raspunde-aşa, mieroasă, - As da o fuga pâna jos Dar am cocos acasă. Şi, vai, ce trist bietu-mi călcau Mai cu-cu-ri-g-graieste C-un mameluc din staff-ul tău Dosaru-i frunzăreste. - Hai, luminează-mă-n amurg Şi fă-ti itinerarul, Cu forţa mea de brand-de-burg Am să-i închid dosarul. Nu-s stele-n cer cât promitea Blagoslovit cu flama, Doar ce s-a-ntors la masa sa Ca-i si pica, zău, dama. - Cinstire Ţie, Demiurg Că mi-ai adus dameza Sunt cel mai cool bărbat din burg Şi simt ca-mi creste  freza. Iar răpitoarea-i glasuia Privind din cărţi complice, - Dubleazã potul – ţara ta Va fi tarâm ferice. - Cadâna mea, de când te-aştept (Îi zice-atunci Înaltul) Ramâi aici, la al meu piept Să netezim asfaltul. Să ma îmbat de Scoţian Sorbit din a ta gură. Iar un taraf teleormănean Sa cânte  pe bordură. Că am si eu damblaua mea Să ne trăim, dar, bine - N-am mai vândut demult cafea Dar azi, mă  vând  pe tine. Si, zau, al dracului să fiu De n-om trai regeste Ma dărui ţie, monstru viu, Curat – marinăreşte… Aşa fu  potul  adunat De a aflat tot statul, Dar el ajunse Împarat Vrăjind  electoratul. Ce l-a crezut un dregător Cu har, virtuţi si vicii, Brat al umilului popor Tronând peste Servicii. Peste Parchet şi DNA Justiţie, Armata… Ei, bine, el le iriza Cu astra adorată - O, steaua mea de capatâi (Îi declama adese) Gândirea ta perversa îi Că e pe interese Dar nu-i nimic, acelasi fler Mă mână şi pe mine, Îti dau pe mâini un minister Şi fonduri – nu puţine. Ci mai coboară-n jos, încet Alunecând spre baza, Aici, la mine-n cabinet Chelia-mi luminează. Iar ea, de sus, din firma sa De spaţii de parcare, Din când în când se cobora Să puna de-o plimbare. Pân-au luat-o la-ntrebari In Parlament, ghiolbanii: La Ministerul de Plimbări Prea se jongla cu banii. Că răsuflase-acel mister De se iscase drama, Se ticluise-un minister Ca să se plimbe dama. Cu un buget de emirat, Ce-şi vântura petrolul Să aibă Marele Umblat Din ce-şi plati obolul. Pentru naveta astrei lui Pe căile lactee, Azi la Paris, mâine-n Vaslui Azi star, mâine femeie. Prin iarmaroace, la serbări Cu presa după sine Să vadă  bietii electori, Cum se trăieşte bine. Cu mici, cu beri, miei la proţap Şi dansuri  populare – S-a dat turismul peste cap De-atâta promovare. Veniti la noi, dragi călători În mândrul « Land of Choice » Caci brandul scumpei noastre tari Cârnatii de Plescoi îs Vai, Demiurgule, ne-ai dat Atâta jale-n casă C-un împarat prea inflămat De-o astră prea focoasă. Fie-Ţi, dar, mila de-un popor, Ce ţi-a-nălţat biserici, Ia, Doamne, de prin preajma lor Aceşti eroi  himerici ! (Primita de la Michael Krieger, http://michael-krieger.eu/)

Depp

Pradarea Romaniei

Începînd de luni, în librării

Editura “compania”

ISBN:
978-973-7841-79-7
13,5 x20 cm
200 pagini
şi 12 pagini
foto color
29 lei
11 €
15 $

PRADAREA ROMANIEI
Cum prada Traian Basescu Romania.
Crima organizata. Interesele externe
VICTOR GAETAN
si CIPRIAN NASTASIU

Cum împiedică Băsescu anchetele penale
şi cum a dezmembrat DIICOT…

Cum se pleacă Băsescu în faţa grupurilor externe şi a figurilor politice în timp ce infractorii reuşesc să scape de justiţia română…

Cum i-a discreditat Băsescu pe şefii serviciilor secrete, cum a făcut un procuror general să demisioneze pentru a numi altul supus, vulnerabil…

Băsescu sau inversiunea morală : comisiile prezidenţiale pentru legalizarea drogurilor
şi a prostituţiei, condamnarea creştinilor români de către elita comunistă, demolarea partidelor creştine şi periclitarea Catedralei Sf. Iosif…

Cuprinsul cărţii : Prefaţă la ediţia română •Un avertisment sub formă de mărturie •
O experienţă ce trebuie scoasă la lumină •

Introducere • Un Porsche argintiu, o tonă de heroină şi infractori străini • Întîlniri timpurii • Facultatea de Drept şi Decembrie 1989 • Procuror • Noul DIICOT • Vestea cea mare : este ales campionul anticorupţie •Răpirea • Intrînd în lumea lui Omar Hayssam • Extinderea investigaţiei : sirienii• Din nou la Bagdad, cu Munaf • Damasc •Subterfugiile lui Omar • Certificatele medicale ale lui Omar • Omar eliberat cu aprobare «de sus» • Scoaterea din ţară •Puteri suplimentare pentru Băsescu • Probe privind traficul de armament • Răspunsuri în Siria • Atît de aproape, şi totuşi atît de departe • Undă verde pentru arestare • O explozie de dosare • Conlucrarea cu americanii • Prădătorii de energie • S-a ajuns la cei mai apropiaţi consilieri ai lui Băsescu•
Dezmembrarea DIICOT • Pentru moment, Băsescu a reuşit

ClarObscur

Prefaţă la ediţia română

Prădarea României a apărut într-o primă ediţie samizdat, cu tiraj limitat, tipărită la Washington şi adusă în valize în România.
Ea a beneficiat de o extraordinară lansare la Hotelul Hilton din Bucureşti în ziua
de 16 noiembrie 2009, la ora 10. Lansarea a fost în acelaşi timp o conferinţă de presă a autorilor, transmisă în direct de televiziuni preţ de 45 de minute. Autorii au fost la dispoziţia celor mai importanţi ziarişti de investigaţie. Subsemnatul a răspuns la toate întrebările lor, iar dl. Ciprian Nastasiu a refuzat să răspundă doar la cîteva, la acele întrebări care puteau aduce atingere la securitatea naţională a României sau puteau periclita anchete în curs.
Această carte susţine că preşedintele României a sacrificat interesul naţional pentru a proteja reprezentanţi importanţi
şi dovediţi ai crimei organizate – printre alţii, Traian Băsescu l-a acoperit şi sustras justiţiei pe traficantul de arme şi răpitorul
de oameni, de ziarişti, Omar Hayssam. În această carte este vorba despre Omar Hayssam, dar nu numai despre el.
Speranţa noastră a fost ca presa şi clasa politică să aibă la dispoziţie în timp util informaţiile necesare pentru a-i cere socoteală preşedintelui Băsescu pentru că
nu a stăvilit corupţia din România, principala promisiune din foarte scurta sa campanie electorală din 2004.
La numai opt ore de la lansarea cărţii, preşedintele Băsescu, într-o conferinţă de presă ad-hoc, a încercat să discrediteze Prădarea României şi i-a insultat pe autori, fără să răspundă pe fond gravelor acuzaţii care i se aduc în carte.

În stilul său consacrat, agresiv, diversionist, a abordat chestiuni grave într-un mod iraţional.
Aproape toată presa a tratat evenimentul
cu seriozitate, iar noi, autorii, le sîntem recunoscători tuturor ziariştilor care, prin efortul lor, au suscitat un interes larg pentru Prădarea României.
Autorii acestei cărţi speră că, în următorii cinci ani, indiferent de cine va fi preşedinte, sistemul judiciar din România va funcţiona fără imixtiuni politice, astfel încît Româniaşi cetăţenii săi să poată fi puşi la adăpost de crima organizată, de interesele străine şi de politicienii incompetenţi şi corupţi care exploatează instituţiile statului pentru interese personale şi de clan. Sub preşedinţia lui Traian Băsescu, România a fost vulnerabilă la şantajele crimei organizate, ale elementelor marginale, naţionale şi internaţionale, din diverse servicii secrete. Dosarul Omar Hayssam, printre atîtea altele, a fost şi este o piesă capitală utilizată înşantajul împotriva României şi a cetăţenilor ei. Secretizarea lui pentru 50 de ani nu are nici un sens atîta timp cît Omar, crima organizată şi diverse servicii străine cunosc în întregime şi în detaliu acest dosar.
Iată mesajul acestei cărţi : românii au dreptul să ştie adevărul. Secretizarea pentru 50 de ani nu este necesară decît pentru a ascunde secretele ruşinoase ale lui Traian Băsescu şi ale grupurilor sale de interese nelegitime. O desecretizare parţială şi orientată ar fi încă o manipulare pusă la cale de Traian Băsescu împotriva românilor.

Victor Gaetan
21 noiembrie 2009

Mi-e frica de cei fara frica (Maria Postu)

Daca traversez strada pe rosu, mi-e frica de un politai care sta la panda si  ma va opri, ma va intreba ce nr. port la pantofi si vazand ca nu sunt din colectia lui Mihai Albu, imi va da o sanctiune atat de drastica incat alta data ma voi gandi bine daca se merita sau nu sa traveresez strada pe rosu.

Mi-e frica sa las usa deschisa de la apartament ca sa nu ma invadeze comis-voiajorii care vor sa-mi vanda ieftin ceva ce as putea lua  gratis la o campanie de promovare (alaturi de 2 alte produse platite mai scump decat pretul lor in magazine cu comision de 200%)

Mi-e frica sa nu achit la timp facturile de la curent electric, internet, televizor, intretinere, banca, gaze, etc.

Mi-e frica sa nu-mi salut vecinii antipatici ca sa nu ma trezesc cu geamurile sparte sau mazgaleli pe usa mea ca si cum ar fi a unui urmarit general.

Mi-e frica sa stau dupa perdea sa ascult barfele din fata blocului, chiar daca sunt despre mine si de aceea nici nu chem taxiul in fata blocului cand ma grabesc la serviciu ca sa nu-mi trimita un vecin amabil fiscul pe cap, contrariati de veniturile mele “uriase”.

Mi-e frica sa intru pe geam in propria mea casa daca mi-am pierdut cheile, si prefer sa dorm o noapte la o prietena pana vine lacatusul sa-mi deschida usa.

Mi-e frica de rasul sardonic al controlorului de RATB, desi, prevazatoare, am intotdeauna la mine si bilet si abonament spre …statia Necunoscut…Cu vizele stau cam prost…Nu-mi da nimeni viza, pe diferite motive puerile: ca am un bagaj cu prea multe sentimente, ca vorbesc prost limbile straine si prea bine limba romana si ca mi-am cheltuit o groaza de ani pe sperante, pentru care nu voi obtine niciodata aprobarea sa le tranzitez dincolo.

Mi-e frica daca se anunta  vremea  calda cand de fapt ea va fi rece  si ma suspectez ca mi s-au alterat simturile, mi-e frica sa spun ca eu vad rosu in fata ochilor cand de fapt toti vad verde si ma suspectez de daltonism.Mi-e frica sa spun ca mie  salariul meu de bugetar pe o luna lucrata  nu mi-a ajuns decat pentru o saptamana si ii las pe ei sa ma acuze  ca mie imi place sa risipesc banii si de aceea am mereu buzunarele goale. Mi-e frica sa recunosc ca ma imbrac ieftin cand cineva imi admira puloverul cumparat de la “12 lei orice produs”.De ce sa nu-i las sa creada ca e luat de la un magazin de firma, cand ei cer sa fie mintiti frumos?

Mi-e frica sa te contrazic cand afirmi ca “vom avea o viata perfecta “, ca totul depinde de partea cui te afli, la un moment dat spre a atinge acesta perfectiune… Te-as putea intreba si eu ca in reclama aceea stupida”Si halatul, halatul cat costa?”…Halatul care te face sanatos,  bogat, destept, invizibil…Halatul acela fermecat cu care poti lua orice infatisare in ochii electroratului, halatul pe care toata lumea scrie cate ceva ca pe zidurile de la Piata Universitatii, ca pe un perete gol cedat generos unei armate de adolescenti  talentati care il vor acoperi cu grafitti si cu toate secretiile unei varste rebele si demodate de care abia asteapta sa scape, refugiindu-se intr-o maturitate searbada si cenusie.

Mi-e frica de orice fel de coada , chiar daca ea este coada de bunici  la cartile pentru nepotei  de la ‘Adevarul”.Si daca un singur nepotel va abandona   tastele la computer, jocurile  video si va citi acea poveste, inseamna ca a avut sens statul la coada, oricat de inspaimantator este acest lucru.

Ma intreb daca tie ar trebui sa-ti fie frica de mine.Pentru ca, eu aleg.Si nu-i voi alege pe cei care ma fac sa-mi fie mereu frica.

[text preluat de la autoare: Maria Postu, tot wordpress]

National Geographic

[Artemis]

Crin 2

Adica un scor: Crin 2, Geoana 1 (pentru ca, dupa scandalul cu TVR si cu Sassu, a fost disperat, de frica, sa raspunda la mutarea Antenei 3 – dar totusi a venit s-o incaseze la puncte), Basescu “minus x” (a fost atat de las incat sa nu se prezinte, basca sa se ascunda dupa vizita la Bruxelles, i.e. sa anuleze eventuale alte intalniri: la forma in care se afla Crin si Geoana, basca Oprescu, Vadim si Becali, ar fi tavalit si mancat cu fulgi cu tot). Si inca o observatie: Hrebenciuc a jucat prost, pentru prima oara, iar Antena 3 a spulberat concurenta. Mai intai pentru ca a aruncat momeala cu Vadim (declarat pe fata iepurele lui Geoana), apoi pentru ca l-a adus pe Crin taman la ţanc:).

All Guns Blazing!

Sa punem tunurile pe ei! Toate tunurile! Aveti grija ca pana si bebelusii vostri sa aiba pistoale cu apa! Pana vineri TREBUIE sa-i atingem rau, prin cuvinte ascutite! (noi, bloggerii).

[http:blogospheris.wordpress.com e bebe - cine vrea sa-l creasca, sa imi ceara parola lui]

Crin

“Eu vreau să plătească. Să plătească. Pentru tot. Şi el, şi tot neamul lui, şi toată mafia lor nesimţită. Toate nulităţile insalubre, armata de mutanţi. Să plătească.

Şi când zic să plătească, zic să plătească la propriu. Până la ultima centimă. Toate datoriile externe. Şi despăgubirea către jurnaliştii răpiţi în Irak de Băsescu şi mafia lui, răpire înscenată ca să-i crească lui cota electorală şi să mai fure nişte bani.

Să plătească. Pentru toată sănătatea pe care au mâncat-o poporului distrus de bătaia lor de joc. Să fie executaţi de tot ce-au furat. De tot-tot-tot. Şi pentru asta trebuie ca la putere să fie cineva care n-are absolut nici o legătură cu ei. Nici măcar o tangenţă. De nici un fel.”

Crin Antonescu.

The world we live in

Vorbiti-mi despre umanitate, placere, responsabilitate. Mai bine nu! Va asumati riscul de a ma trimite in puscarie pentru ca v-as fi ucis, pe loc, pe voi, persoane care credeti in oameni. Eu nu cred in oameni si in spiritualitatea lor. Aleg sa cred in copii, in caini si pisici.

Garda, invidia si dezgustul

Adulatorii lui Băsescu se cred impecabili, aşa cum se simte şi grobianul lor maestru. Drept urmare, se complac în halucinaţia că numai invidia şi resentimentul inspiră criticile ce li se aduc.

Confruntată cu reproşuri precis argumentate, garda de corp a matrozului nomenclaturist ratează replica. Ar trebui să avanseze contraargumente, dar de unde să le scoată? Criza de idei produce convulsii; pradă lor, garda ţipă isteric: invidie! ură! resentimente! Gândul simplu că sunt criticaţi pentru propriile gafe îi depăşeşte pe aceşti zeloşi remuneraţi, bănuiala că ei înşişi au prestaţii sărăcăcioase nu poate străpunge pâsla morală pe care o ascund cu grijă. Întârziat şi nervos vine şi Tismăneanu să se alăture acestui cor jenant. „Lumea ne critică fiindcă ne invidiază“, se tânguieşte el cu lacrimi cleioase.

Dar pretenţia că prestaţiile jalnice ale unor Avramescu, Mihăieş, Stanomir, Traian Ungureanu sau improvizaţiile pro-băsesciene chinuite ale lui Patapievici ar putea stârni invidie e direct ridicolă.

Denunţătorii servilismului PSD-ist au trecut ei înşişi la lustruirea punţii. Ce ar fi de invidiat aici? Îl invidiem pe Avramescu, pentru că, dându-se fascinat de filozofia secolului al XVII-lea, s-a repezit ca un hămesit la înalta funcţie culturală de şef… al cancelariei prezidenţiale? A roade harnic din osânza unei cancelarii e spre onoarea unui filozof? Ori îl invidiem pentru curajul de a fi dezgropat (din adâncuri fetide) şi remachiat (în morga sa mintală) aberaţia totalitară a partidului unic? Să-l invidiem pe Mihăieş pentru teza lui că democraţia e o mlaştină, variaţiune a descoperirii lui Patapievici că democraţia nu duce la Adevăr? Pentru parada lui de moralism şfichiuitor, abandonat subit la prima pomană babană (funcţie grasă de emisar al culturii române)?

Deşi, la urma urmelor, această atitudine e poate preferabilă celei adoptate de amicul său Patapievici, care, spre a nu fi pierdut din vedere, îl apără cu hărnicie pe preşedinte: „Uite-mă, şefule, cum îi tratez de nebuni pe cei ce te critică! Uite-mă, şefule, ce credincios lopătez!“. Distinsul gânditor – un veritabil Kierkegaard, conform comicelor inflamaţii lirice ale unui mare intransigent local – îşi cheltuieşte strălucirea fasonând profunda teză metafizică „Băsescu nu e scelerat“. Să-l invidiem pentru asta? Pentru tămâierea patronului şi apărarea propriului job? Să-l invidiem pe Stanomir pentru neruşinatul său proiect de constituţie autoritaristă, menit exclusiv să umfle canceros puterea prezidenţială? Sau pentru că respinge actuala Constituţie cu argumentul că fusese aprobată sub mandatul Ion Iliescu? Argument la fel de lamentabil ca şi acela că Palatul Cotroceni ar trebui demolat pentru că fusese renovat sub guvernarea PSD…

Putem oare să-l invidiem pe Traian Ungureanu, care a combătut din răsputeri, cu o suspectă risipă de metafore şi pe tonuri voit apocaliptice, pentru… un job temporar de europarlamentar PDL, pentru onoarea de a fi coleg cu EBA? Îl poate cineva invidia pe Tismăneanu, june microfon căznit al Noii Stângi, sub Ceauşescu, pentru că a ajuns un cinic megafon răguşit al neoconservatorismului, sub Bush? Veşnic în serviciu comandat! Lumea îl credea politolog, explorator de fenomene sociale, nu de adâncimi psihologice. Dar dacă tot se erijează – prin fals intelectual – în psihanalist, cercetând (în EVZ) natura sentimentelor mele ascunse, hai să-l ajut cu o confesiune: domnule Tismăneanu, ceea ce mă îndeamnă nu e invidia, ci dezgustul!

(textul ii apartine Dlui Adrian-Paul Iliescu: cine a trecut prin Facultatea de Filosofie a Universitatii din Bucuresti ii cunoaste valoarea, peste media corpului profesoral)