sos.ro


Ion Stan, secretar la Comisia comuna permanenta a Camerei Deputatilor si Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activitătii SRI declara recent ca presedintele, guvernul, BNR si seful delegatiei FMI la Bucuresti au falsificat controlat datele economice ale tarii, in frunte cu PIB-ul, care a fost subapreciat cu 20% pentru a se justifica contractarea unor noi imprumuturi de la FMI:
”Puterea de la Bucureşti este cel puţin complice la o manoperă sistemică de falsificare a indicatorilor macroeconomici, care a împins la decizii politice greşite, ale căror efecte sunt trădarea de ţară, în varianta subminării economice şi a ştirbirii suveranităţii şi independenţei politice, urmare a aservirii faţă de organizaţii străine. Deşi anticipăm lipsa voinţei politice de a scoate adevărul la lumina legii, este bine să se ştie că faptele ce urmează pot fi cuantificate penal cu detenţia pe viaţă sau închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.
Astfel, la momentul actual, anul 2012, diferenţa dintre datele macroeconomice reale şi cele făcute oficial publice (după “prelucrarea” de către BNR, Ministerul Finanţelor Publice, Institutul Naţional de Statistică, Comisia Naţională de Prognoză) a ajuns, pe calea adâncirii diferenţei, menţinută în mod voit, dintre capacitatea administrativă macroeconomică şi capacitatea de evoluţie a economiei reale şi pe calea efectelor dezvoltării economiei reale, la dimensiuni considerabile. Datele privind produsul industrial brut sunt subevaluate cu circa 20 la sută (PIB real = PIB comunicat public + 20%).
Aceasta subevaluare a datelor economiei reale a fost necesară pentru a se demonstra, pe bază de date false, că România are nevoie de împrumuturi internaţionale.
Manopera prelucrării statistice frauduloase a fost realizată în cadrul unei strategii integrate pe care “asasinii economici” – în cazul României, Jeffrey Franks şi predecesorii săi – au aplicat-o la nivel global. Coordonatorii strategiei sunt marii anonimi din spatele FMI, având ca executanţi agenţii ocultei financiare din fiecare ţară, plasaţi la conducerea instituţiilor macroeconomice, respectiv persoane cumpărate, relativ ieftin, cu funcţii, bani şi alte avantaje.
Menţionăm că FMI are nevoie şi de datele reale, cu titlul de “date de uz intern” şi pentru aceasta a apelat la o reţea de furnizare: economişti, şefi ai băncilor, persoane din staff-ul primului-ministru, Consiliului Naţional Fiscal, Institutului Naţional de Statistică.
Unele dintre instituţiile cărora li s-au solicitat, în acest mod neoficial, datele reale, nu au putut răspunde la respectivele solicitări pentru simplul fapt că, în condiţiile instituţionalizării prelucrărilor statistice false, practic nu au avut acces la datele adevărate. În aceste condiţii, şeful delegaţiei FMI, Jeffrey Franks, a luat legătura, cu acceptul lui Traian Băsescu, cu şeful ANAF, Sorin Blejnar pentru a preleva datele reale direct din bilanţuri.
Sursele noastre ne-au comunicat faptul că existenţa unei interceptări “accidentale” a posturilor telefonice cu numerele 0728.666.063 şi 0741.239.082 ori accesarea bazelor de date ale operatorilor reţelelor respective de telefonie ar putea furniza dovezi irefutabile privind funcţionarea sistemului descris. Mai mult, am avea şi surpriza de a constata că şi “blonda lui Emil Boc” este integrată comandoului asasinilor economici ai României.
O altă menţiune importantă, care se impune, este aceea că, de regulă, şefii instituţiilor menţionate nu sunt direct angajaţi, ci câte unul-doi colaboratori apropiaţi acestora. Un vicepreşedinte de la Institutul Naţional de Statistică nu a acceptat iniţial să intre în reţeaua agenţilor informaţi. Urmările imediate au fost presiunile şi ameninţările cu demiterea, dacă nu consimte la furnizarea informaţiilor solicitate.
În loc de concluzii. În condiţiile utilizării datelor macroeconomice reale şi ale elaborării şi execuţiei corecte şi responsabile a bugetului naţional, România nu ar fi avut nevoie de împrumuturile FMI, sau în nici un caz în cuantumul în care au fost atrase”.

Preiau mai jos integral articolul Efectul MRU: SRI rinjeste coltii catre putere:

”Între serviciile secrete, SIE este marele cîștigător al perioadei post-decembriste”. Afirmația a fost făcută acum cîțiva ani de către fostul președinte Emil Constantinescu și pare să fie azi mai valabilă ca oricînd. În premieră absolută, președintele și primul ministru sunt oameni care provin din DIE/SIE. Un avantaj uriaș al serviciului amintit și care deranjează în mod cert restul serviciilor, dar, mai ales, SRI, picat pe locul doi deși e cel mai mare din România. Va înghiți SRI gălușca și se va resemna? Noi înclinăm să credem că nu, iar unele evenimente recente par să confirme asta.
SRI a dat semne de nervozitate încă de la prima vehiculare a numelui lui MRU pentru postul de premier, în 2009, atunci cînd l-a trimis la înaintare pe fostul purtător de cuvînt Ulieru să-l deconspire drept agent al unei puteri străine.
Puțin înaintea numirii de acum, alt fost greu al SRI, Virgil Măgureanu, a dat și el anumite semnale publice de nemulțumire, desigur, pentru urechile care trebuiau să audă.
Cu toate astea, Ungureanu a fost numit în post pe 9 februarie. Cinci zile mai tîrziu, s-a produs un eveniment rămas necunoscut marelui public, dar care poate fi interpretat drept o reacție vehementă a SRI și un semnal dur către structurile de vîrf ale statului.
Concret, pe 14 februarie, deputatul PSD Ion Stan a depus în Cameră două declarații politice de-a dreptul incendiare, întocmite pe baza unor informații de top, accesibile doar serviciilor secrete și anumitor factori politici de top. Două declarații pe care Stan nu a ținut să și le popularizeze în presă, dovadă că erau destinate doar anumitor cercuri. Pentru a clarifica din start lucrurile, să spunem că Ion Stan nu e Vadim Tudor, cu ale sale tiribombe de presă, ci un parlamentar ”special”, care de foarte mulți ani se află în comisia SRI, pe care a și condus-o ca președinte ori vicepreședinte, în prezent. Cei familiarizați cu dedesubturile politicii știu că, dintotdeauna, mai-marii comisiei SRI au avut o legătură strînsă cu serviciul, atît de strînsă încît s-a vorbit permanent cine controlează pe cine.
În consecință, e cert că declarațiile lui Stan sunt opera serviciului amintit, deputatul fiind doar o portavoce.
Ce conțin, însă, declarațiile în cauză?
Regimul Băsescu a falsificat PIB-ul României în beneficiul FMI
Prima dintre ele conține informația explozivă cu potențial nuclear potrivit căreia președintele, guvernul, BNR și șeful delegației FMI la București au falsificat controlat datele economice ale țării, în frunte cu PIB-ul, care a fost subapreciat cu 20% pentru a se justifica contractarea unor noi împrumuturi de la FMI.
Extras din declarația lui Stan:
”Puterea de la Bucureşti este cel puţin complice la o manoperă sistemică de falsificare a indicatorilor macroeconomici, care a împins la decizii politice greşite, ale căror efecte sunt trădarea de ţară, în varianta subminării economice şi a ştirbirii suveranităţii şi independenţei politice, urmare a aservirii faţă de organizaţii străine. Deşi anticipăm lipsa voinţei politice de a scoate adevărul la lumina legii, este bine să se ştie că faptele ce urmează pot fi cuantificate penal cu detenţia pe viaţă sau închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.
Astfel, la momentul actual, anul 2012, diferenţa dintre datele macroeconomice reale şi cele făcute oficial publice (după “prelucrarea” de către BNR, Ministerul Finanţelor Publice, Institutul Naţional de Statistică, Comisia Naţională de Prognoză) a ajuns, pe calea adâncirii diferenţei, menţinută în mod voit, dintre capacitatea administrativă macroeconomică şi capacitatea de evoluţie a economiei reale şi pe calea efectelor dezvoltării economiei reale, la dimensiuni considerabile. Datele privind produsul industrial brut sunt subevaluate cu circa 20 la sută (PIB real = PIB comunicat public + 20%).
Aceasta subevaluare a datelor economiei reale a fost necesară pentru a se demonstra, pe bază de date false, că România are nevoie de împrumuturi internaţionale.
Manopera prelucrării statistice frauduloase a fost realizată în cadrul unei strategii integrate pe care “asasinii economici” – în cazul României, Jeffrey Franks şi predecesorii săi – au aplicat-o la nivel global. Coordonatorii strategiei sunt marii anonimi din spatele FMI, având ca executanţi agenţii ocultei financiare din fiecare ţară, plasaţi la conducerea instituţiilor macroeconomice, respectiv persoane cumpărate, relativ ieftin, cu funcţii, bani şi alte avantaje.
Menţionăm că FMI are nevoie şi de datele reale, cu titlul de “date de uz intern” şi pentru aceasta a apelat la o reţea de furnizare: economişti, şefi ai băncilor, persoane din staff-ul primului-ministru, Consiliului Naţional Fiscal, Institutului Naţional de Statistică.
Unele dintre instituţiile cărora li s-au solicitat, în acest mod neoficial, datele reale, nu au putut răspunde la respectivele solicitări pentru simplul fapt că, în condiţiile instituţionalizării prelucrărilor statistice false, practic nu au avut acces la datele adevărate. În aceste condiţii, şeful delegaţiei FMI, Jeffrey Franks, a luat legătura, cu acceptul lui Traian Băsescu, cu şeful ANAF, Sorin Blejnar pentru a preleva datele reale direct din bilanţuri.
Sursele noastre ne-au comunicat faptul că existenţa unei interceptări “accidentale” a posturilor telefonice cu numerele 0728.666.063 şi 0741.239.082 ori accesarea bazelor de date ale operatorilor reţelelor respective de telefonie ar putea furniza dovezi irefutabile privind funcţionarea sistemului descris. Mai mult, am avea şi surpriza de a constata că şi “blonda lui Emil Boc” este integrată comandoului asasinilor economici ai României.
O altă menţiune importantă, care se impune, este aceea că, de regulă, şefii instituţiilor menţionate nu sunt direct angajaţi, ci câte unul-doi colaboratori apropiaţi acestora. Un vicepreşedinte de la Institutul Naţional de Statistică nu a acceptat iniţial să intre în reţeaua agenţilor informaţi. Urmările imediate au fost presiunile şi ameninţările cu demiterea, dacă nu consimte la furnizarea informaţiilor solicitate.
În loc de concluzii. În condiţiile utilizării datelor macroeconomice reale şi ale elaborării şi execuţiei corecte şi responsabile a bugetului naţional, România nu ar fi avut nevoie de împrumuturile FMI, sau în nici un caz în cuantumul în care au fost atrase”.
Reforma Sănătății, un act în beneficiul mafiilor transnaționale
A doua declarație a lui Stan afirmă că mult trîmbițata reformă a sănătății este, de fapt, un act în beneficiul mafiei transnaţionale a fraudării asigurărilor de sănătate, cu binecuvîntarea președintelui Traian Băsescu. O altă afirmație explozivă este aceea că demonstrațiile de protest de după demiterea lui Arafat au fost, în fapt, controlate de SIE.
Extras din declarația lui Stan
”Înalţi funcţionari publici, începând de la Administraţia Prezidenţială şi Parlament, continuând la Guvern şi agenţiile sale de specialitate, puşculiţele partidelor politice, câini de pază ai “democraţiei”, companii de publicitate, fundaţii aşa-zis caritabile sunt cu toţii, dar nu numai aceştia, conectaţi la sorburile nesăţioase care secătuiesc bugetul CNAS.
Ciordeala, inclusiv cea a statului, din bugetele asigurărilor sociale este un nărav mai vechi. Au practicat-o şi acoperit-o mai toate guvernele. Prim-miniştrii “legalişti” au încercat să-şi acopere ciordelile cu legi de reformare a asigurărilor sociale. Aşa s-a făcut că ne-au anesteziat cu câte o reformă la fiecare patru ani.
Noua tentativă de reformă a asigurărilor de sănătate, căci bugetul acestora este miza, şi nu sănătatea naţiunii, a picat într-un moment rău ales – anul electoral – şi cu mijlocul nepotrivit – agentul de influenţă în însăşi persoana preşedintelui republicii. Acelaşi agent de influenţă ca şi în cazul aurului de la Roşia Montană.
Ambele operaţiuni de influenţă asumate de un agent de propagandă şi influenţă de cel mai înalt nivel posibil demonstrează cât de mare este presiunea asupra Cotrocenilor, cam de ce factură sunt unii dintre oamenii preşedintelui, de unde pot veni comenzile şi de ce nu le poate rezista primul cetăţean al ţării.
Se încearcă diversiunea că preşedintele şi primul-ministru ar fi fost induşi în eroare şi nu ar fi cunoscut că proiectul legii sănătăţii este expresia intereselor autohtone şi străine care au şi pus ochii pe spaţiile imobiliare ale spitalelor şi elaborat statutele viitoarelor fundaţii care se vor înfrupta din infrastructura reţelei de sănătate pe care Traian Băsescu le-a promis-o. Inclusiv prin declaraţii publice, făcute în ţară, dar şi în străinătate.
Se spune că Băsescu şi Boc nu ar fi fost corect informaţi şi nu ar cunoaşte că 40 de firme ale clientelei lor politice au lansat deja investiţii de multe sute de milioane pentru achiziţionarea unui prim lot de 1.200 de ambulanţe.
Se aruncă în spaţiul public dezinformarea că Traian Băsescu nu ar fi ştiut de bătălia pe cadavrul sistemului de sănătate al poporului român dintre cartelurile internaţionale ale asigurătorilor de sănătate, iar legea pentru a cărei susţinere s-a mai compromis politic, moral şi infracţional încă o dată (dar ce mai contează?!), urma să fie pretextul legitimării jafului bugetului sănătăţii, pentru a nu mai fi atât de flagrante abuzurile şi ilegalităţile.
Ochii şi urechile statului, în loc să-şi facă cu onestitate datoria, adică să tragă semnalul de avarie şi să oprească, pe motiv de pericol de deraiere a democraţiei, caruselul înaltei corupţii politice instituţionalizate, se joacă de-a rebeliunea cu câteva sute de demonstranţi adunaţi în faţa Palatului Preşedinţiei şi în Piaţa Universităţii, ca să apere democraţia.
Este evidentă marea manipulare a acestui scandal, chiar din start. Nimeni nu a citit, darmite să fi studiat legea sămânţă a dihoniei naţionale. Toţi s-au întrecut în a o comenta, după texte date, după ureche şi la cacealma. În toată dezbaterea furibundă nu s-a apelat la argumente din conţinutul hulitei legi, ea fiind respinsă in corpore şi în necunoştinţă de prevederile ei. Sau, dimpotrivă, au citit-o şi ori nu le vine să creadă, ori le este frică să o pună în lumina adevărului”.
În acest din urmă caz, cînd vorbește de ”ochii și urechile statului” care ar fi trebuit să țină sub control interesele cartelurilor internaționale, Stan se referă, evident, la SIE, serviciul cu atribuții externe.
Contactat de Inpolitics, deputatul afirmă că pînă în acest moment nu există nicio reacție oficială la declarațiile sale din parlament. El afirmă, însă, că ”declarațiile se bazează pe date foarte concrete, care pot fi oricînd puse la dispoziția factorilor interesați de către anumite instituții ale statului, cu atribuții în acest sens. Vă dați seama că nu mă apucam să aștern pe hîrtie ceea ce visasem în noaptea precedentă, acolo e vorba de chestiuni cît se poate se serioase și de concrete”. Stan mai spune, cu referire la cele două numere telefonice care apar în prima sa declarație, că aparțin unor importanți demnitari ai statului, iar interceptarea lor ar putea scoate la lumină elemente extrem de interesante. O afirmație care, în realitate, sugerează în mod clar că interceptările deja s-au produs, iar datele sunt bine păstrate în anumite locuri.
Una peste alta, ambele declarații ale vicepreședintelui comisiei SRI pot fi considerat cel mai tăios avertisment transmis indirect regimului de la putere de către cel mai mare serviciu de informații, iar faptul că a venit imediat după validarea lui Ungureanu drept premier arată limpede și sursa ”nemulțumirii”.
Marea întrebare: vom asista, curînd, la o repoziționare politică a SRI, avînd în vedere că alegerile bat la ușă?
Și dacă da, ce surprize ar putea oferi clasei politice această manevră? (Bogdan Tiberiu Iacob)

(preluare http://saccsiv.wordpress.com/2012/03/01/sri-prin-ion-stan-presedintele-bnr-si-fmi-au-falsificat-in-minus-datele-economice-cu-20-pentru-a-se-justifica-imprumuturile-de-la-fmi/ )

%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%55

Nu comentez. Am obosit. E zi de odihnă fără tihnă, ca pe româneşte.

Anunțuri

Strada Progresului


N-am fost niciodată un nostalgic ceauşist. Nici nu am de gând să devin. Pentru mine cultura şi libertatea cuvântului sunt mai preţioase decât orice altceva (am tendinţa de a privi de la o distanţă piramida lu’ Maslow, deşi nu sunt chiar atât de cretin încât s-o neglijez cu totul – zic doar că nu vreau să am vilă la Snagov, maşină scumpă şi ţoale de nush ce firmă: mă preocupă mai puţin cu ce mă îmbrac în ochii lumii decât ce RAM an în calculator). Mi-a trecut însă prin cap o întrebare, ieri, pe o stradă ciudată din Bucureşti. „Ce a făcut Ceaşcă cu ce a avut la îndemână?”, ori „Cât de patriot a fost Ceaşcă?” Dacă e să ne raportăm la cei care ne conduc astăzi, răspunsul e de neevitat… A făcut cam multe, suficient de multe pentru un cvasi-analfabet cizmar prins într-un context istoric nefericit. Hidos e că de 20 de ani încoace încă ne raportăm la el furând… Şi tot nu reuşim să furăm ori să distrugem tot ce s-a făcut sub nea Nicu…
Fier vechi, da’ fier, nu glumă!

ACTA – la fileu


Circulă pe net! Aşa că o dăm anonimă. Să ne denunţe ACTA!

„La RTV o ştire ne umple de stropi. Pe lista de achiziţii, la S.R.I., se află nu ştiu câte jde tuburi de unguent rectal. Lubrifiant anal. Vaselină pentru găoz, bre! E bine, bre. E bine. Să alunece informaţia. Anul trecut securaşii cumpărau prezervative. Că organili tre’ protejate, nu se vâră în munca informativă fără şepcuţă cu cozoroc pe creştetul voinicului. În calitatea mea de cetăţean, fumător şi contribuabil, am zis că e bine să plătesc taxe dacă ştiu că securaşul are pula bine îmbrăcată. Oricum, alea cu pensiile şi lefurile din învăţământ sunt rahaturi, demagogie sadea. Vorba lu’ Gilbert Becaud: important e cariciul. Bun, deci pe aia cu pardesiul pentru carici am priceput-o. Pe asta cu vaselina pentru găoz n-o mai pricep.

Cum, bre? Păi să plătesc impozit ca să aveţi voi cu ce vă unge-n cur? Şi aia cu munca sub acoperire… las-o dracu’! Înţeleg că pentru ţară orice sacrificiu merită făcut, da’ chiar aşa, vă cere patria să luaţi cabanosu-n cur? Pe urma mergeţi la băsexu să vă decoreze şi le arătaţi nepoţilor… ce? Bunicu’ îmi arăta rana din picior, voi ce mama dracului le arătaţi nepoţilor? Nici nu vreau să mă gândesc în ce poziţie o să staţi când le povestiţi nepoţeilor despre tinereţea voastră.

Şi până la urmă… ştiţi ceva? Bă, dacă tot o faceţi pentru ţară, adicătelea dacă tot puneţi orificiul în slujba patriei… păi, fără alifie, taică! Fără! Că e austeritate! Ce pula mea, adică restu’ naţiei face economie la insulină, Cotoi se întoarce la iconomi din Qatar şi voi vreţi cu alifie? Nu, tati, fără! Să simţiţi în băligan ce e aia dragoste de neam şi ţară, chiar dacă ustură oleacă. Şi când vă căcaţi împrăştiat să vă amintiţi că e pentru un ideal înalt. Aşa aveţi toţi şanse să ajungeţi premieri. Hai, la muncă fără alifie!

Sent from my iPhone”

„”””””rectificare”””””””în ce priveşte sursa reală identificată (eu primisem iniţial doar ce e mai sus, de la alt prieten; pentru a repara şi a „satisface” şi ACTA (în sens de drepturi de autor), iată link-ul:
http://moshemordechai.wordpress.com/2012/02/22/fara/

particula Meleşcanu şi Systemul


Nimic de mirare. De fapt, chiar nu contează. Mi-e ruşine mie de ruşinea lui, de scuze penibile, uşor de scos pe goarnă, diplomatic. Se dovedeşte a nu fi altceva decât o rotiţă minusculă, şantajabilă, a unui sistem de furăciune local bine plasat, la rândul lui rotiţă a unui sistem mondial diavolesc. Având ghinionul de a fi fost suficient de proşti ca să alegem pentru noi un aşa jalnic şef de stat, cu aşa clică infectă, subintelectuală, imorală, lipsită de prestanţă, suntem evaluaţi şi re-evaluaţi de mai-marii lumii care vin aici să primească de-a gata bogăţii inestimabile pentru un pumn de mărgele şi câteva oglinjoare în care să se admire o bagaboantă, o borfetă şi o tută. Din mărgele, pe seama a ceea ce acest popor a primit de la Dumnezeu, borfaşii aceştia îşi fac mausolee în care să locuiască, cumpără odraslelor Bugatti Veyron de necondus într-o ţară fără drumuri (pentru că banii primiţi pentru asta au fost furaţi), fură din lăcomie cretină trecutul, prezentul şi viitorul unei naţii care a vărsat sânge pentru a exista. Nu cred că s-a mai abătut vreodată aşa blestem pe capul României – nici măcar atunci când ne-a fost ocupată capitala, în primul război mondial.
Lătrăm de ani de zile, ca nişte câini gata nu de eutanasiere, ci de ucidere, că au decis famenii să ne lipsească şi morfina, pentru o masă copioasă în plus la vreun restaurant de lux. Degeaba lătrăm: ursul merge mai departe, direct în raza puştii vânătorilor. Nu că nu i-am vrea noi pielea, căci i-o vrem luată în chinuri, ci pentru că se gândeşte idioţeşte ce preţ să ceară pe ea!

Sistemul e de aşa natură ticluit încât nu se poate ieşi din el, odată ce ai intrat, dacă ai vrut să intri. „Ei” te au la mână, imediat ce vei fi făcut cererea de acces. Ştiu totul despre tine: păcate omeneşti cărora nu le-ai dat seamă, ba chiar le-ai uitat. Ei le ţin la dosar, dacă eşti prost destul cât să vrei să trăieşti bine, înlăuntrul sistemului. E un motiv suficient pentru a se sătura de libertatea ta de vorbire, de îndată ce vor considera că au cules toate datele şi că e cazul să-ţi închidă gura. Aşa că mai scot câte o ACTA, pentru cei ca noi, de care le e teamă pentru că nu avem nimic de pierdut, suntem gata să murim pentru un fleac de libertate în care credem. Pentru că îndrăznim să credem în Dumnezeu.
Pentru că se cacă pe ei de frică când se gândesc la moarte şi sunt atât de bătuţi în cap încât nu cred în propria lor pocăinţă. Or sunt împietriţi în lăcomia lor şi preferă să facă precum struţul.
Trăiţi aşadar cu ura asta! Dar trăiţi şi cu gândul că veţi muri poate chiar mâine şi vă veţi afla în faţa Dumnezeului cel viu, fără nici un Avocat, pentru că El nu vă cunoaşte!
A meritat să nu suporţi o ruşine mică, o viaţă mai obişnuită? Ori să suporţi ura atâtor oameni? Sau vrei diavoleşte să te împotriveşti cu orice chip lui Dumnezeu?

Revenind la politichia noastră, nu am nici o încredere în vreun partid sau vreun om politic. Pot spera să aleg cel mai mic rău posibil. Atât.
Nu mă voi mira de surprize neplăcute. Nici nu sunt surprize…

Mircea Badea vs. Mihai Gâdea


Era demult pe ţeava mentală a lui Badea (scriu pentru observatorul cu psihologie cultivată şi inteligentă). Altfel spus, cât mai răbdau nervii ateului Badea creştinismul suspect al lui Gâdea? Iar confirmarea a venit aseară, cu – îmi pare rău să subliniez – confirmarea nesimţirii ateului care acuză „oponentul” tocmai de nesimţire, public, pe post, în emisiunea de la aceeaşi televiziune, la minute distanţă. Ca telespectator de Antena 3, pe mine nu mă interesează bucătăria intestină a personajelor. La fel cum îl apreciez pe Badea pentru umor şi prezenţă de spirit, iertându-i ateismul şi derapajele culturale, datorate unei formări „subţireanu”, şi la fel cum îi reproşez pe undeva arivismul pragmatic nepotrivit pentru un creştin adventist cum e („era”?) Gâdea, eu – repet, ca telespectator, nu am vreme de pierdut. Şi e jenant să pierd eu vremea scriind despre ce ar trebui să fie jenant pentru ei. Punct.

Totuşi, P.S. (văd că are audienţă postarea şi e musai să subliniez că n-am făcut-o pentru trafic; pur şi simplu mi-am exprimat un sentiment neplăcut). N-am intenţionat să supăr pe nimeni, şi o să rămân telespectator fidel al Antenei 3, din motive pe care nu are sens să le expun aici. Menţionez doar că sunt amărăştean şi că nu sunt defel postac plătit de vreun Felix Motanul. Felix Motanul e porecla mea din copilărie, de când mama m-a numit, în septembrie 1967. Spre deosebire de mulţi, obişnuiesc să mă semnez cu numele meu real şi complet. Sigur că da, din orgoliu… să umplu cât mai multe pagini de Google Search…:P

Fireşte, lectura mea e printre rânduri.

Bancul deceniului



De la vila sa de la Predeal, Băsescu iese la nămeţi, dimineaţa târziu, să se vânture. Cu stupefacţie, observă că stă scris în zăpadă, cu pişat, „Jos Băsescu!”
Se dă alarma…
După două ore de investigaţii, în numele tuturor serviciilor secrete, Mihai-Răzvan Ungureanu prezintă raportul.
„Şefu, am o veste proastă şi alta foarte proastă…”
„Zi-o p-aia proastă”.
„Analiza ADN arată că pişatul e a’ lu’ Boc”
….
„Şi aia şi mai proastă care-o fi?”
„Analiza grafologică arată că e mâna lu’ Udrea…”

Logica minciunii catolice


Am ascultat multe minciuni la viaţa mea. Am învăţat să le deosebesc. Dar unele te înfricoşează prin pericolul lor.
O minciună mortală e definită de modelul polisilogistic. Pentru cei neiniţiaţi, o să spun că silogismul, în forma sa clasică, conţine premize (două, în exemplul de mai jos) din care, logic, prin voinţă divină şi raţională, reiese o concluzie.
PREMIZA 1: Toţi oamenii sunt muritori
PREMIZA 2: Socrate este om
CONCLUZIE: Socrate e muritor

Raţiunea („logos”) este legată la ochi, la fel ca Justiţia. Este formală. Priveşte validitatea, nu valoarea de adevăr. Este sfânt de formală.
Să formalizăm:
1: Toţi A sunt B
2: C este A
–––––
C este B

Înlocuiţi A, B şi C cu ce vreţi. De pildă:
Toţi caii au ochi
Masa din bucătărie este cal
––––––
Masa din bucătărie are ochi

Nu vă râdeţi. Silogismul e perfect valid, indiferent de VALOAREA DE ADEVĂR a premizelor sale.

Ce te faci când ai mai mult de două premize? Nu e nimic naşpa, ci se cheamă polisilogism. Ai mai mult de lucru la a stabili valoarea de adevăr a premizelor. Dar validitatea (convingerea logică) merge înainte neştirbit.
De aceea, minciuna perfectă are 99 la sută adevăr şi 1 la sută eroare. Are, altfel spus x plus 1 premize adevărate şi una singură falsă. De ajuns ca să ai o concluzie FALSĂ!

Obligatoriu, e prima datorie a oricărui profesor de logică, respectiv prima lecţie de Logică: NU CONFUNDA VALOAREA DE ADEVĂR A UNEI PROPOZIŢII CU VALIDITATEA UNUI RAŢIONAMENT. Nu se pupă decât ca intenţie. Dacă intenţia e rea sau e tehnic falacioasă, ai o problemă mare cât casa.

Iată două mostre, dacă aveţi răbdare şi cultură. Voi comenta dacă şi voi aveţi ceva de comentat.


Nothing at all


N-ar trebui să ne afecteze decât sincopele bune. Muzicale adică. Precum aici:

La ce bun să ne batem capul cu căcaţii de politicieni ? iată cacofonia supremă!) Nu avem viaţa noastră, cu bune şi rele cotidiene, cu vise de împlinit, cu bucurii şi tristeţi, cu prieteni şi duşmani, cu obstacole şi izbânzi?
Ia să-i mai dăm în pizda mă-sii de politicieni, finanţişti, bilderbergi, stavistoci, roachefelări. Să ne ia viaţa fizică. Pe cealaltă n-o pot lua,, şi asta îi roade. De frică îi roade, caci se cacă pe ei de frică mirosind a Judecată de Apoi.

Nu îmi pasă azi!

Scârba TVR


Chipurile o emisiune (era să zic băşină…) despre Roşia Montana. Cât de mult doresc oamenii de acolo proiectul, cât de profitabil e pentru STATUL ROMÂN, care de fapt îi păcăleşte pe ăia de la Gold Corporation prin impozitări etc. RUŞINE NAŢIONALĂ! Pe TVR1!
Toată lumea ştie că acolo aurul e doar un pretext pentru a ne fura istoria, başca ce se află sub aur (litiu şi uraniu).

Şi trădătorii de neam se împuşcă, nu-i aşa?