Prin arta sa, prin activitatea desfasurata in ultimii 15 ani si prin
orientarile artistice, Dan Puric ocupa astazi un loc de onoare in
galeria marilor figuri ale culturii si artei romanesti. Desi a colindat
toata tara si alte 36 de state ale lumii cu spectacolele sale, nu
sofeaza in mod curent, insa are permis valabil.
Fiecare lucru la vremea sa.
„Dumnezeu, iubindu-ma, ma tot pune la felurite incercari ca sa nu ma
plictisesc. Asa a fost si cu soferia. Ne-am luat si noi masina. Atunci
mi-a zis sotia ca ar fi bine sa-mi iau permis si eu, ca, cine stie, s-ar
putea sa fie nevoie vreodata sa sofez. Pentru mine, lucrul asta a venit
prea tarziu si m-am dus la prima lectie de soferie cu emotii de liceean,
la un PECO, unde trebuia sa ma intalnesc cu instructorul. Tremuram rau
pe marginea trotuarului, ca la bacalaureat, si il asteptam. Cel mai bun
lucru era ca omul nu ma cunostea. A venit cu o Dacia de pe vremea lui
Ceausescu, careia, cand i-a pus o frana, chiar in fata mea, i-au sarit
suruburile pe jos. Le-a adunat tacticos si le-a pus la locul lor,
ignorandu-ma. Era mecanicul absolut, la intalnirea cu imbecilul absolut.

Locul mortului
Nea Ilie era plin de vaselina si avea un fes slinos pe cap. M-a citit
din prima, si-a dat seama cu cine are de-a face. Daca m-ar fi cunoscut,
mi-ar fi spus: ‘ Vai, Maestre…’ Cand mi-a
zis, fara sa se uite la mine – ‘asta-i cheia!’ , am inghetat. Fii
atent, a continuat el. Ambreiajul este tata, frana este mama, iar acceleratia e copilul tampit care care alearga pana da cu botul in masina din fata. Absolut genial!
Apoi imi spune scurt: ‘Treci in locul meu’. Eu, speriat…:”Lasa-ma, nene, ca n-am pus in viata mea mana pe asa ceva!’. ‘Ba, tu nu te-ai saturat sa stai pe locul mortului si sa te conduca toti tampitii?’ Si atunci m-am gandit sa strig si eu la poporul roman: ‘Popor roman, nu te-ai saturat sa stai pe locul mortului si sa te conduca toti tampitii?’
Era o adevarata resuscitare, domnule! Si imi tot repeta: ‘Hai, hai, invata sa conduci!’
Ceea ce a urmat a fost incredibil. M-a scos direct in trafic. Si eu trebuia sa am mana pe volan, pe chei, pe schimbatorul de viteze, trebuia sa ma uit in cele doua oglinzi, dar si in ochii lui. ‘Unde te duci, ma? Nu vezi unde ma bagi? O calci pe baba aia! Vezi, ba, ca intra ala in tine!’ Si m-a tinut asa, de inghetam si transpiram tot, doua zile la rand! Nu mai eram sanatos! Nici un rol, in
viata mea, nu m-a solicitat atat de mult si nu m-a adus intr-o asemenea stare. In a treia zi s-a linistit de tot. Statea batranul cu o mana pe volan si cu fesul pe ochi. Dormea, domnule! , mi-am zis. ‘Inseamna ca am invatat sa conduc bine’ – mi-am zis.

Crucea Sfantului Andrei
Nu l-ati vazut pe Puric disperatul intre Maestrul sau dormind si
traficul din Bucuresti… Si, tarandu-ma incet-incet, am trecut pe langa
un cimitir.
Atunci Maestrul a deschis ochii: ‘Aici e o fosta eleva a mea’. ‘ Unde? In cimitir?’ ‘Nu e singura- e cu barbatu-sau’. Mie mi-a inghetat coloana vertebrala. ‘pai ce-a patit? ‘Tot asa, n-a vazut Crucea Sfantului Andrei, asa ca tine. Pai bine, ba, esti animal? Cand vezi o cruce nu te opresti sa te inchini?? Ce e graba asta, ca tot acolo ajungi!’
Omul asta m-a crestinat pe mine, teologul lui peste.
Avea dreptate!
Cand vezi Crucea Sfantului Andrei, te uiti in dreapta si-n stanga si nu crezi nici macar in ala de-ti face semn cu steagul, ca e tara plina de prosti. Vei invata sa conduci cand vei sti sa te feresti de prosti, nu cand vei sti legea!!!”

(text primit de la Corina, pe net)

Anunțuri