Porumbeii călători nu au nevoie de sanie. Şi nici nu aduc daruri cu sacul. Ei vin cu scrisori care luminează ca un brad de Crăciun. Cred că le-am căzut cu tronc, pentru că iar au trecut pe la mine şi mi-au lăsat o seamă de cuvinte.

„Am auzit o poveste pe care ard de nerăbdare să v-o spun. Un tâmplar mai avea vreo doi ani până la pensie, dar s-a hotărât să nu mai aştepte. I-a spus patronului că vrea să  plece din construcţii şi să ducă o viaţă mai liniştită, împreună cu familia în care tocmai i s-a născut un nepoţel. O să piardă nişte bani, desigur, dar vrea neapărat să se pensioneze mai devreme. Iar de descurcat o să se descurce cumva.

Patronului i-a părut  rău că un meseriaş bun este pe picior de plecare. L-a întrebat dacă ar putea să mai ridice măcar o casă, aşa, ca o favoare personală. Meşterul a acceptat, însă cu timpul s-a văzut că nu-i stătea gândul la muncă. A angajat lucrători de mâna a doua şi a folosit materiale de proastă calitate. d nu tocmai strălucit de a pune punct carierei sale.

Când meşterul şi-a terminat treaba, patronul a venit să inspecteze clădirea făcută de în dorul lelii. Nu i-a adresat însă nici un reproş. I-a întins cheia uşii de la intrare şi i-a spus: „Aceasta este casa ta, este darul meu pentru tine!” Îţi dai seama ce şoc! Sigur, dacă meşterul ar fi ştiut că-şi construieşte propria locuinţă ar fi muncit altfel. Dar acum trebuia să trăiască într-un cămin în care totul era anapoda.

Povestea asta m-a pus  pe gânduri. Mi-am dat seama că mulţi îşi construiesc neatent, neglijent propriul destin, mai degrabă reacţionând decât acţionând, făcând totul la minima rezistenţă. Nici măcar în situaţiile importante oamenii nu fac tot ce pot ei mai bine. Iar apoi privesc şocaţi conjuncturile pe care le-au creat şi se miră că sunt obligaţi să locuiască exact în casa pe care şi-au făcut-o de mântuială. Cine îşi dă seama  cum stau lucrurile poate pur şi simplu să acţioneze altfel.

Gândeşte-te că eşti chiar un constructor. Gândeşte-te la propria ta casă. În fiecare zi baţi un cui, aşezi o scândură, ridici un perete. Construieşte cu înţelepciune. Este viaţa pe care o ai acum de modelat. Chiar dacă ţi-ar mai fi rămas de trăit o singură zi, ultimele 24 de ore merită trăite regeşte, cu infinită demnitate. Ştii ce scrie pe plăcuţa fixată chiar pe peretele din faţă al acestei case? „Viaţa este ceea ce ridici cu propriile tale mâini.” Nici că se poate mai clar. Viaţa pe care o trăim azi este rodul atitudinilor, faptelor şi alegerilor pe care le-am făcut în trecut. Ziua de mâine este rezultatul atitudinilor şi alegerilor pe care le facem astăzi.”

Anunțuri