Dunmezeu nu trimite facturi. Nu e nevoie. „Cerul înstelat şi legea morală din noi” – vorba lui Kant – sunt deajuns. Ştim asta cu toţii. Chiar şi „ateii” ştiu. Când e să se lase cu tunete şi fulgere la vreo furtuna se apucă toţi să-şi facă cruci.

Simţim însă nevoia de „a trimite scrisori”, rugaciuni adică. Mai amână-mă cu plata, Doamne. Mai îngăduie-mă. Şi Dumnezeu îngăduie. Dar notează.

„Eli, Eli, lama sabactani?”

Cine n-a auzit asta de la Mântuitor îşi va plăti catastiful.

Nu există reîncarnare, nu există a doua şansă.

Când mai scrieţi vreo scrisoare, semnaţi-mă şi pe mine…

Doamne, îmi trece un gand prin minte, păcătoasa mea minte. Mă rog Ţie: „Doamne, iarta-mă pe mine, păcătosul”. Dar nu vreau mantre.

Tu ma cunoşti.

Anunțuri