de Edward Pastia

Am ascultat discursul premierului Basescu. M-am ingrozit. In primul rand, tara asta de doi lei (nu ma contraziceti, atat valoreaza, a zis-o chiar El, Jucatorul) nu mai are un sef de guvern adevarat. In al doilea rand, am aflat ca totul se reduce la scaderi si adunari. Oameni buni, economia nu este guvernata de aritmetica. Adica nu functioneaza dupa principiul „tai salariile si pensiile, scazi deficitul de la 9,1% la 6,8%”.

De ce? In momentul in care cultivi saracie iti scad si incasarile la buget – din TVA (scaderea consumului), din contributiile la bugetul asigurarilor sociale ori pur si simplu din reducerea cu un procent similar a incasarilor din alte impozite si taxe directe (ca oamenii saraci nu le mai pot plati!). Asadar, o economie la buget de 2,3%, calculata aritmetic, nu iti va duce deficitul la 6,8%, ci la 7,5% sau, cine stie, poate chiar la 8,1%! Hai sa admitem totusi ca se va ajunge la 6%, mai mult decat si-au propus acesti guvernanti. Ce faci mai departe cu „- 6%”? Cum il mai reduci? Vor taia iar salariile si pensiile, vor creste taxele si impozitele? Ca alte idei nu au. Ei bine, daca acel „-6%” ramane asa, pe termen mediu, el se va transforma din nou in 9,1%! De ce? Pentru ca datoria in cauza va fi „rostogolita”, iar dobanzile vor genera un plus de deficit. Si vom ajunge tot acolo de unde am plecat.

In al treilea rand, este gresit, nedemn, necinstit si nepoliticos fata de oamenii care te-au ales sa acreditezi ideea ca sunt doar doua variante de iesire din criza – taierea salariilor si a pensiilor ori majorarea taxelor. Mai sunt si altele. De exemplu, sa reasezi fundamentele economiei nationale pe alti piloni, care pot genera profit. Sa identifici acele domenii economice si sa le sustii intr-un fel sau altul. Nu agricultura nefiscalizata este problema reala pe aceasta piata, ci pauperizarea, lipsa de educatie economica, asa-numitele „ferme de subzistenta” in care taranul produce doar ca sa se mentina in viata. Jumatate de miliard de euro, in fonduri comunitare (operationale de trei ani), a fost alocat de UE pentru incurajarea infiintarii de asociatii agricole. Nu s-a dat nici macar un cent. Si asa mai departe cu turismul, industria constructoare de masini, siderurgia. In al patrulea rand, chiar credeti ca pensiile si salariile sunt cancerul care macina bugetul? Cum sa fie daca majoritatea veniturilor pensionarilor se afla sub pragul de 1.000 de lei? Sa nu-mi spuneti ca era vorba de numarul pensionarilor si nu de sume! Tovarasi, ati uitat ca multi dintre ei au fost scosi fortat din campul muncii, ca statul a pus pe butuci sectoare profitabile precum fabricile de medica mente, producatorii de utilaje sau industria aeronautica? Unii dintre muncitorii aruncati in somaj de stat erau cu inalta calificare, oameni care nu mai sunt de gasit printre absolventii de azi… A caror pregatire a costat enorm, in bani si timp, iar acum au ajuns taximetristi sau… pensionari „voluntari”.

Cine ii mai angaja la 50 de ani pe o piata a muncii care cerea doar agenti de vanzari si constructori? Este vina lor ca statul canceros a neglijat cu nesimtire orice program de reconversie pro fesionala si a alocat politic fondurile europene din domeniul „resurselor umane”? Cui sa punem in carca faptul ca nu se pomeneste o vorba despre pensiile private, mai mult, ca le-au ingropat, desi reprezentau o reala alternativa? In al cincilea rand, salariile bugetarilor „merita” sa fie ciopartite de incompetenta puterii in a gasi solutii adevarate, pe termen mediu si lung? Nu. Realizati ca un medic rezident are un venit net lunar de 800 de lei? Sau ca un proaspat absolvent de scoala de ofiteri primeste 1.200 de lei? Ca un invatator (mie unul mi se pare vitala munca acestuia) se trezeste la sfarsitul lunii cu un net de 950 de lei? Nu avem infrastructura rutiera nu din vina acestor salarii mizere, ci pentru ca la noi un kilometru de drum costa cat o intreaga autostrada din Croatia!

Este socant sa vezi veselia presedintelui-premier atunci cand anunta „solutia finala”. Este revoltator ca puterea a irosit ani buni din vietile noastre pierzand timp pretios cautand securisti sau informatori. Dupa 20 de ani! Scoatem Legea lustratiei, dar ne doare la basca de predictibilitatea legislatiei fiscale. Apropo, se urla ca nu e bine sa majoram TVA si cota unica. Mojicie mai mare nu am auzit in ultima vreme atat timp cat o sumedenie de alte taxe si impozite s-au majorat ori s-au reinventat impingand la „sinucidere” mii si mii de afaceri!

Ar trebui sa inchei. Sa dau o concluzie. Nu-mi vine insa in minte decat o expresie: „tagma jefuitorilor”. I-am votat, i-am ascultat, i-am inteles, i-am iertat, iar Ei ne-au batjocorit. Ne-au trans format mediul in care traim intr-unul toxic in care nu avem alta sansa decat sa respiram incultura, sa acceptam mistoul ca politica de stat, sa ridicam monologul la rang de specie. Devenim, pe zi ce trece, un fel de homo istericus. Suntem de neoprit in fata camerelor de luat vederi, nemilosi in trafic, intransigenti cu vecinii, ne simtim voinici cand e vorba sa ne faultam aproapele. Tragedia nu consta in faptul ca taiem salariile si pensiile unor cetateni si asa batuti de soarta. Nu este agravata nici de crizele economice ori sociale. Drama noastra tine de lipsa de moralitate, de absenta profesionalismului, de disparitia respectului de sine si a bunului-simt, intr-un cuvant, de colapsul definitiv al sistemelor bazate pe valori.

Totusi, concluzia? Tare ma tem ca sfarsitul lumii, asa cum o stim, incepe cu agonia unei natiuni. A noastra.

Anunțuri