Aşa zicea. Dar cam tace de la o vreme, vorba lui Sictireli. Stă acolo unde cântă cucuveaua, ascuns, ştiind că scânteia apariţiei lui eventuale în public ar putea lesne să aprindă butoiul cu pulbere al paşnicelor manifestaţii de până acum. De fapt, îi e frică. Pe şleau zis, se cacă pe el de frică. Deja se gândeşte la variantele B şi C: deputat (că imunitatea e preţioasă) sau dispărut în neant, în vreo insulă, după ce va fi scufundat şi vaporul cu care a tulit-o.

Ca om însă pierde. Ce om întreg la cap îşi pune chiar în cap propria sa naţiune? Aproape că mi-e milă de el, ca paria, om fără de ţară, la capăt de viaţă. Să scrie în manualele de istorie despre tine că ai nenorocit un popor care a avut incredere în tine, odată. Jalnic… E naşpa să ştii că există Interpol şi Departamentul de Stat al SUA care abia aşteaptă să-ţi pierzi funcţia ca să te înhaţe că ai vândut arme nasoale in America Latină…

O să mori singur, pe limba ta, la Strauleşti sau la Crematoriu, că Bellu e departe. Nu ajung banii pâna acolo.

Anunțuri