Elevul pitic:

Trăim într-o ţară frumoasă, tovarăşa învăţătoare! Avem munţi, păduri răcoroase, aur, petrol, gaze naturale, câmpii mănoase, ieşire la mare, plajă şi alte minereuri. Oamenii sunt buni, calzi la suflet, la fel ca mine, Emil, şi ca colegul meu din banca întâi, Traian. Noi, când o să fim mari, vrem să o conducem, proştilor care sunteţi voi fraieri. O să începem cu UTC-ul, după rodajul de pionier, apoi trecem la Partid, ne învârtim şi aşteptăm să moară fraierii ăia la Timişoara şi în Piaţa Universităţii, ca să ne cocoţăm. Pe urmă vă punem la cazne, că doar nu vă puneţi voi cu noi!

Tovarăşa învăţătoare:

Futu-ţi gura mă-tii de pitic nesimţit! Taci dreaq! Măcar Trăienel o are mare, dar tu nu – o să-i fii slugă!

Tovarăşul director (invitat la oră):

Borfetă ce eşti! Ia treci în genunchi, că mai am până pe 25 decembrie!