Astrologia nu e pentru toată lumea. E chiar contraindicată lumii, oamenilor, prin divină voinţă. E mai mult decât avem voie să ştim. Este periculoasă pentru că puţine spirite se pot echilibra în jurul ei. Oamenilor le vine să se închine la stele, mai curând decât la Creatorul lor. Iar unii îngeri au sărit peste graniţa propriului discernământ şi a supunerii, dezvăluind lucruri de nespus. Piatra a fost aruncată în lac. Ce facem cu valurile unduite?

„Deşi cărţile atribuite lui Enoh (apocriful etiopian Cartea lui Enoh şi apocriful slavon Cartea tainelor lui Enoh) nu au fost acceptate nici de codicele ebraic, nici de cel creştin, Biblia face totuşi referiri dese, nominale sau anonime (în Geneza, V, 22-24, în  UXLIV, 16; XLIX, 14 ş.a.), la acest ciudat personaj mitologic din categoria eroilor civilizatori. În hagiografia ebraică, profetul Enoh are un loc de cinste, fiind numit Hanok,cu sensul de habilis (cel dibaci), atribut reluat de Coran (XIX, 57-58) şi îmbogăţit (Edris – savantul). Iar dacă în comentariile ebraice Enoh fusese considerat cel care dezvăluie, cu autoritate de învăţat, splendoarea cerului şi toate misterele zonelor extramundane, în primul rând mişcările astrelor, într-un fragment aparţinând lui Alexandros Polyhistor (mort către anul 75 î.H.), citat de Eusebius (Praeparatio Evangelica, IX, 17), acelaşi Enoh este indicat drept părintele astrologiei, pe care o învăţase nemijlocit de la îngeri.

Îngerii,înfăţişaţi cu lux de amănunte în apocriful etiopian, aparţin tipului luciferic, damnat; cu toate acestea, mulţi dintre ei au trăsăturile unor eroi civilizatori, veniţi în grup compact în piscul muntelui Hermon, sub conducerea prinţului Semyaza, uneori concurat de aşa-numitul Azazel, confundabil şi nu tocmai cu Azazel, demonul deşertului despre care se vorbeşte în Vechiul Testament, în relaţie cu ritualurile lui Yahweh.

Într-un alt apocrif interesant (ebraic, datând aproximativ din anul 135 î.H.), Cartea Jubileelor, există un portret aproape exhaustiv al profetului: „în zilele lui (Iared), îngerii Domnului s-au pogorât pe pământ, cei care sunt numiţi veghetori, spre a învăţa pe odraslele oamenilor şi a împlini legile şi dreptatea pe pământ. | …| El (Enoh) a fost aşadar cel dintâi dintre fiii oamenilor, dintre cei ce s-au născut pe pământ, care a învăţat scrierea, ştiinţa şi înţelepciunea şi a scris semnele cerurilor, după rânduiala lunilor lor, într-o carte, pentru ca fiii oamenilor să cunoască vremea anilor, potrivit rânduielii fiecăreia din lunile lor. |…] Şi ceea ce a fost şi va să fie, el a văzut într-o vedenie din somnul său, ceea ce se va petrece cu odraslele oamenilor, în lungul generaţiilor, până la ziua judecăţii; el a văzut şi a cunoscut toate şi şi-a scris mărturisirea şi a lăsat-o drept mărturie pe pământ pentru toţi copiii oamenilor şi pentru urmaşii lor. |…] EI a fost cu îngerii Domnului şase jubilee de ani,iar ei i-au arătat tot ce este pe pământ şi în ceruri, puterea soarelui, şi el a scris totul şi a mărturisit despre veghetorii care păcătuiseră cu fiicele oamenilor, căci începuseră a se împreuna cu fetele oamenilor ca să se întineze, şi Enoh a adus mărturie împotriva tuturor acestora. Şi el a fost ridicat din mijlocul odraslelor oamenilor, iar noi (îngerii) l-am însoţit în grădina Edenului, între măreţie şi slavă, şi iată că el a scris acolo judecata şi osânda lumii şi toată ticăloşia odraslelor omeneşti”. (Cartea Jubileelor, IV, 15,17,19,2l-23.)”

(cf. Victor Kernbach, Miturile Esenţiale)

Apoi, Cuvântul DOMNULUI:

1. Iar după ce au început a se înmulţi oamenii pe pământ şi li s-au născut fiice,
2. Fiii lui Dumnezeu, văzând că fiicele oamenilor sunt frumoase, şi-au ales dintre ele soţii, care pe cine a voit.
3. Dar Domnul Dumnezeu a zis: „Nu va rămâne Duhul Meu pururea în oamenii aceştia, pentru că sunt numai trup. Deci zilele lor să mai fie o sută douăzeci de ani!”
4. În vremea aceea s-au ivit pe pământ uriaşi, mai cu seamă de când fiii lui Dumnezeu începuseră a intra la fiicele oamenilor şi acestea începuseră a le naşte fii. (Gen 6:1-4)

####

10. Să nu se găsească la tine de aceia care trec pe fiul sau fiica lor prin foc, nici prezicător, sau ghicitor, sau vrăjitor, sau fermecător,
11. Nici descântător, nici chemător de duhuri, nici mag, nici de cei ce grăiesc cu morţii.
12. Căci urâciune este înaintea Domnului tot cel ce face acestea, şi pentru această urâciune îi izgoneşte Domnul Dumnezeul tău de la faţa ta.
13. Iar tu fii fără prihană înaintea Domnului Dumnezeului tău;
14. Căci popoarele acestea, pe care le izgoneşti tu, ascultă de ghicitori şi de prevestitori, iar ţie nu-ţi îngăduie aceasta Domnul Dumnezeul tău. (Deut.18:10-14)

Cititorul înţelept îţi asumă riscuri mari – “se joacă cu focul grecesc, care arde şi mistuie”. În spatele astrologului, responsabilitatea e înmiită. Fireşte, în această categorie nu intră “astrologii” de serviciu de la PRO TV sau Libertatea – trei lulele pe-o surcea. La limită, poţi broda orice, cu o aluzie planetară. “E o zi foarte bună azi… Avem o tensiune între Marte şi Lună, dar va fi bine etc…” Întotdeauna e bine, deşi viaţa ne arată contrariul, deseori. Trebuie curaj şi cinste să rosteşti asta.

Un astrolog bun este cel care îţi arată mai întâi ce e în neregulă sau problematic. Fireşte, invers, îţi arată şansa ivită, fără a o ascunde demonetizat între bunătăţi de zi cu zi, feerice. Un astrolog adevărat nu se joacă decât cu propria lui damnaţiune. Nu are milă.

Are însă – sau TREBUIE să aibă înţelepciune, grijă la cuvinte, grijă faţă de tine. Dacă e să te mintă, acea minciună trebuie înţeleasă ca încurajare psihoterapeutică, moralizantă, lipsită de răutate. Dezinteresată şi interesată deopotrivă. Dezinteresată pentru că banii secătuiesc esenţa harului. Interesată faţă de tine.

Condiţia astrologului e ingrată. Nu e sigur că face bine să spună ce e de spus. Nu se simte vreun “ales”. E doar un învăţat curios (boala aia care omoară nouă vieţi de pisică neagra…) Şi vrea să verifice veridicitatea adevarului întrevăzut (scuzaţi întreitul pleonasm). Dacă e să mănânce şi el o pâine, o face ca boul care trage la jug prin lanul de cereale. Nu-i credeţi pe cei care cer bani mulţi: au renunţat la har, au rămas cu rutina. Sau, altfel spus, nu au fost decât arendaşi pe pământul altuia.

Harul astrologic e în sine improbabil. E doar o cunoaştere interzisă, din motive periculoase pe care Dumnezeu le cunoaşte. Păcatul trufiei este primul în listă. Totul se poate rezuma la liberul arbitru, al astrologului şi al tău. Nu există nimic de neschimbat. Dar există tipice dificultăţi, binevoitoare conjuncturi de semnalat, sfaturi binevenite.

Anunțuri