Că ăsta e un blog printre multe altele. Că nu e de ieri. Că noi, ăştia mulţi, „după bloguri”, nu luăm nici un ban de la moguli (eu am devenit şomer imediat ce competenţele mi-au fost dispreţuite de prostia guvernelor Boc, care a ingropat tot sectorul privat, făcându-mă free-lancer încă neexperimentat). Că, scriind pe gratis, intru în majoritatea populară care nu mai suportă aşa hal de hoţie, prostie, incompetenţă, dezmăţ. Nu lucrez la nici o Antenă 3, ci la Antena X, a mea. Nu sunt „Felix Motanul”, ci sunt chiar – sau doar – Felix Motanul. Iar faptul că popularitatea băsesciană e de 15 la sută acum, faţă de 51 la sută acum un an nu e o glumă! E o cifră. Reală!

(Eu nu intru aici – am votat PNL cap-coadă, ca întotdeauna, chiar nenăscut).

E vremea să ne laşi în pace, Chiombule! Şi tu, Piticanie! (aici vorbesc aiurea, că n-are nici o vină în afară de aceea de a fi milionar în euro în ţara săracă pe care o guvernează)qwertzuiopăasdfghjklşyxcvbnm,.

Şi nu dau accept la STS.

aDAUg o vechitură, cu fiarele cele mai cumplite, care vor să stăpânească pământul, după intenţionata Apocalipsă humanoidă…

„Mi s-a întâmplat odată sa am gândaci de bucătărie. Cumpărasem un artefact (am un lapsus acum, nu mai ştiu cum îi zice – era ceva în care ţineai pâinea, făcut din lemn, drăguţ, ardelenesc, rustic). Mi-a fost invadat de nenorociţi. La un moment dat, exasperat, m-am dus cu el in cada de la baie şi l-am pus sub duş. Se întâmpla prea puţin, drept care am purces la duşare manuală, sistematică, alternând apa rece gheaţă cu cea fierbinte, în toate ungherele în care nu ajungeam cu vreo şurubelniţă. După jumătate de oră de efort neobosit devenisem stupefiat. Încă erau acolo! Se uitau la mine! Jur că se uitau la mine!

A trebuit să arunc obiectul.

Din păcate, nu putem arunca Ţara. Nu ne putem arunca identitatea – acum nici măcar emigrând…”

(martie 2009)

Anunțuri