Noi suntem cei care ne ţinem cuvântul. Nu întotdeauna, pentru că suntem oameni iar greşeala este omenească. Dar suntem mereu undeva aici, pe-aici.

Deşteaptă sintagma Englezului: „Delivering the goods” înseamnă „a-ţi ţine cuvântul”. Dacă e s-o traduci literal te trimite la cel care „livrează cele de folosinţă”. Englezul tot englez, cu picioarele pe pământ: îşi pune credinţa în Dumnezeu şi în Regină, dar nu uită să ţină praful de puşcă la uscat… Că nu se ştie niciodată… Şi de-aia au inventat geografia şi comerţul. Nu vă îngrijoraţi, ei încă stăpânesc lumea şi să mor io daca nu mă reconfortează ăst lucru! Voiaţi să le stăpânească Băsescu sau Boc? I-ar angaja cineva – măcar ca portari la fiare vechi – în Marea Britanie?…

Noi i-am ales…

De-aia n-o să ne conducem nici măcar ţara, başca Lumea…

Aşadar: ai un contract, ai un deadline, ai o treaba de făcut, un bun de livrat. Fă asta. Se numeşte capitalism. Cu bune şi cu rele. Dar ai pe ce te baza.

P.S. Cine vede cu ochi dragi similaritatea talentiv afectată dintre Les Binks, Brian Downey şi Nelu Dumitrescu are şanse să devină baterist.

P.P.S.

Atrag atenţia ascultătorului încă tânăr: acest LP, apărut în 1978 (sub titluri diferite, după cum au gandit ăia de la marketing – „Killing Machine” pentru UK, respectiv „Hell bent for leather” în State) este un clasic, în aceeaşi măsura în care Judas Priest au definit ceea ce numim azi „heavy-metal”. Înfiinţati tot în 1971 şi tot în Birmingham, la fel ca Black Sabbath. Unii mai slabi de înger muzical, precum Iron Maiden, care nu ştiu decât gama mi minor, au si furat de la Judas… Apoi, cand au ridicat alţii şi mai tineri colţii (Metallica, de pildă), JP a replicat cu „Painkiller”, în anii 90. S-a facut linişte… Se demonstrase incă o dată cine face legea in Heavy Metal…