Aşez aici, didactic, un text al unui autor pe care nu-l iubesc în mod deosebit, în primul rând pentru că a fost marxist, apoi pentru că a negat shoah-ul. Dar textul este bun, plin de nerv (francezii au talentul ăsta), şi mai ales „adevărat”. Autorul este Roger Garaudy. Îl preiau din unul dintre manualele de Filosofie pe care le-am preferat ca profesor de liceu (Vergez -Huisman, Humanitas, 1995).

„Un om a fost strivit ieri de trenul 131, pe linia 3, în staţia de metrou Saint-Lazare (…) Acest om avea douăzeci şi nouă de ani. Ieri Bernard umbla la capătul peronului în lung şi în lat; el i-a dat la o parte pe călători, s-a aplecat pentru a vedea luminile locomotivei şi s-a aruncat pe şine, cu picioarele lipite şi braţele strânse în lungul corpului, ca un scufundător. Cu amândouă picioarele tăiate, cu faţa arsă, a murit pe loc. De acum nu va mai da ocol colţului străzii Ordener, acolo unde, când era copil mic, descoperea jocul cu bile şi de-a prinselea; nu va mai urca scara îngustă mirosind a prăjeală şi a closet; nu va mai citi, sprijinit pe maşina de gătit cu gaz de sub lucarna bucătăriei, ofertele de serviciu din Parisiene Libere. Învăţase meseria tatălui său: croitor la confecţii; de cinci luni este şomer: mică publicitate, scări, refuzuri brutale… şi apoi hainele sale au devenit atât de zdrenţăroase că nici nu mai îndrăznea să iasă cu ele. Aţi stat zile întregi în pat cu sentimentul că nu mai aveţi chip de om într-o lume care refuză mâinele dv.? Bernard auzea din bucătăria aflată dincolo de peretele subţire, zgomot de cratiţe: de când a ajuns şomer trăieşte pe spinarea mamei lui; a ieşit încă o dată; la uzină nu l-au angajat ca salahor pentru că e prea slab; la birou, un şef de serviciu s-a uitat batjocoritor la pantofii săi găuriţi: nu e de lucru. În ziua următoare, la şapte dimineaţa, s-a strecurat în metroul Saint-Lazare la ora când lumea pleacă la serviciu. Toţi sunt robii timpului, preocupaţi de treburile lor. El este liber, poate să meargă la muzeu sau la florile din parcuri, e liber să se gândească la fizica lui Einstein sau la Concepţia imaculată. Pentru moment, el se simte mai ales liber să aleagă între robinetul de gaz metan şi trenul de metrou.

E ora şapte dimineaţa. Începe ziua unui om liber: Un om a fost strivit de trenul 131. Bernard, un om liber între oameni liberi, a fost strivit de această libertate.”

Anunțuri