(preluare Marius Aldea – http://subculturaonline.com/2010/09/11/jurnalul-unui-pierde-vara-6/#comment-199)

Dragă Ludwig Van Beethoven,

Îţi mulţumesc că îmi bântui Winampul. Fără dumneata ar fi ceva mai greu. Trebuie s-o recunosc, eşti o minte, un amărât de geniu. Dragă Ludwig, allegro ma non troppo, atât pot să îţi spun azi. Mă gândeam să-ţi mai spun despre progres, bă, e secolul 21, ştiu, pentru tine a trecut repede timpul. Să-ţi spun despre progres, dragă Ludwig, sensibilitatea este aceeaşi, nu îţi face griji, porcul de om se scaldă în aceeaşi mocirlă interioară, s-au schimbat câteva chestiuni de decor. Viaţa este o piesă de teatru, de la secol la secol se mai schimbă decorul, actorii, tabloul, dar regizorul este acelaşi. Artiştii fac pe sufleorii de la veac la veac, amice. Fără ei nu s-ar putea, aşa se pare.

Ştiu că ai asurzit şi îmi pare rău să aflu asta, dar cumva mă voi strădui şi voi face o simfonie de cuvinte să poţi să mă auzi cum trebuie, pe viu, bătrâne, nu alta. Apropos, “ai ascultat” simfonia frânei ce am compus-o de curând? Foarte rău că nu ai ascultat-o, nu ştii ce pierzi. Este simfonia perfectă a unui secol douăşunu’. Dar ia spune-mi, o ştii pe Aida? Cum care Aida, bătrâne, ce îţi fac ăştia acolo? Nu te ţin la curent cu nimic. Dar să-ţi spun despre progres şi despre Aida. Că de asta îţi scriu. Între timp, bătrâne, a apărut messengerul, o invenţie diabolica, cu ajutorul căreia morţii le mai dau camera web celor vii şi-i ţin la curent cu nimicul. Nimic nemaipomenit.

Ludwig, scumpule, nu mă întrerupe. În momentul ăsta Aida îmi scrie dintr-un lan de floarea soarelui cu laptopul aşezat pe un muşuroi de furnici. Din cauza asta reţeaua este furnicată de căderi de calciu. Din nou, nimic nemaipomenit, dar ăsta înseamnă progresul, bă, trebuie doar să îţi faci abonament orange şi te-ai rezolvat la capitoul ăsta. Nu fi fraier, căcăciosul de Amadeus deja profită de toată afacerea asta şi îşi pune compoziţiile pe youtube. Maniacul ăla melancolic ţi-a luat-o înainte.

Aştept să îmi dai add. Era să uit, ieri când îmi plimbam câinele Eustachio, l-am văzut că sapă după nişte oase. În timp ce el rodea la nişte oscioare (ciocan, nicovală şi scăriţă) s-a auzit dintr-odată în tot oraşul Andantele tău.

Te salut şi aştept veşti. Te salută şi Aida.

Anunțuri