Un necaz nu vine niciodata singur. O mie de necazuri cate aduc? Scriu fara diacritice intrucat am desktop-ul belit si ma folosesc de laptop-ul sotiei. Care sotie, expert, cu un CV cat vila lu’ Videanu, castiga, ca leafa, sub Tariceanu, 3400 RON. Sub Boc a ajuns la 1200. Doar chiria e 170 de coco. Apoi vin restul cheltuielilor. De pilda, indispensabilele: UPC – TV, Net si telefon. Azi era zi de gratie, asadar am purces la alea de nefacut. Am vandut carti. M-a gasit acasa plangand. Plangeam pentru ca ma pangarisem. Am vandut la pret de nimic cateva valori (Nestle -Aland XVII, Mommsen, Duby, Biblia Hebraica, Septuaginta).

Nu-i condamn pe vanzatorii de carti. Ei vand si cumpara – e economie de piata, pur si simplu. Sunt rapace pentru ca viata nu iarta. EU m-am simtit vanzator de carti, vanzator de suflet. Unde era cel care isi lua bursa si cumpara carti cat sa rupa ranita? Unde a disparut dispretul cumparatorului fata de cei care vindeau? S-a mutat la mine in inima.

Mi-am platit UPC-ul. Mai am chiria si providentu’, nemaivorbind de mancarea motanilor, intretinere, ENEL etc. De mancarea mea ma pot lipsi. Apa sa am.

Cumplit lucru e sa iti vinzi cartile pentru a trai. Piramida lui Maslow… Te consolezi ca exista biblioteci, ca poate dispar astia de la putere si iti revii, cumparand la loc, cu de zece ori pretul pe care ti-ai vandut sufletul.

Mai bine ma impusti, pe fata, Basina ce esti! Javra ordinara!