Nu, nu o să fac niciodată parte din cei nostalgici ceauşişti. Dar am doar un singur şi preţios motiv: libertatea cuvântului, ca atitudine. În rest, în vremurile astea fioroase, nu am cum sa nu-l respect pe N.C. Să judecăm la rece.

Câte cărţi se tipăreau şi se vindeau în România anilor 70, 80? Zeci de mii.  Faceţi un tur pe la anticari – vă veţi lămuri de îndată. Şi ce traducători şi redactori de carte erau! Faţă de ce e azi, rămăşiţele zilei, care au apucat să fure meseria de la cei vechi…

Blocuri cutii de chibrituri? Poate că da. Însă, încă şi azi, ele înseamnă acasă pentru mulţi. Toţi social-democraţii de azi nu reuşesc să facă asta nici măcar ca traforaj…

Eterna Românie turistică, a lu’ madam Udrea… Era deja. O făcuse Ceaşcă, cu litoral plin de nemţi şi suedeze.

Ce trupe de muzică  sunt mai tari încă şi azi (repet, hiba e la libertatea cuvântului, dar nu mă omor până la B.U.G. MAFIA şi Paraziţii, deşi îi respect şi mă amuză)? Pai… Holograf şi Iris, şi Compact şi Cargo. Erau deja acolo, de pe vremea lu’ împuşcatu.

Nu-i fac apologia. Mă gândesc doar că a murit ca un câine. Atât cât l-a dus mintea, însă, a vrut binele ţării. Nu ca hoţii de azi, care au ajuns să fure şi din pensii, după ce au furat tot ce exista fizic, fie măcar ca fier vechi.

R.I.P. Ceaşcă. Te+am iertat.

Anunțuri