Am avut o întâlnire de gradul doi cu niscai iniţiaţi în bălării spirituale, chipurile având legătură cu vreo cunoaştere. Era o emisiune TV gen Oreste  – în traducere liberă, făcută de politehnişti necreştini care n-au legătură cu Universitatea, care sunt consumatori fervenţi de literatură de mâna a şaişpea, cu teoria conspiraţiei, cu marţieni şi alţi omuleţi verzi, maniaci care nu se citesc decât între ei şi se citează la fel, elucubrând fiecare după propriul IQ (aici trebuie menţionat totuşi ca meritoriu Oreste: ştie să folosească acuzativul, dativul, genitivul şi să facă distincţia precisă, naturală, între singular şi plural). Un domn cu mustaţă, deloc ascet la trup (invitat adesea la Oreste), a găzduit două personaje fabuloase. Mai întâi, vestitul Conte Incapucciato, făcut celebru de Ion Ţugui, ai cărui şapte ani apocaliptici au expirat demult şi care spunea ca Toma Aquinatul era întemeietorul Ordinului Dominican (ce să-i faci… n-avea Wikipedia…) Tocmai ce mă enervasem, crezând că mi-am luat porţia de inepţii, cum că Ioan a bătut câmpii în Apocalipsă (deh… lui nu i-a ieşit apocalipsa lui, aşa că de ce să-i iasă unui apostol iudeo-creştin…), când a apărut cireaşa de pe tort. Zic intenţionat tort, pentru că asta cred că mânca doamna respectivă de cinci ori pe zi. Se numea Melchiora sau Melchior Ra (n-am înţeles exact, dar înclin spre a doua variantă întrucât cucoana tocmai ce vizitase civilizaţia superioară de pe … Soare! – noroc că stăteam jos!) Solarii ăştia erau chiar o performanţă. Înainte de asta se încălzise cu marţienii şi cu o altă civilizaţie superioară aflată în interiorul Lunii, unde vom fi şi noi răpiţi în caz că dau americanii cu bombe atomice. Curat răpit, curat salvat, mântuit. Dar, completa mustaţa, e o problemă, pentru că americanii şi ruşii sunt deja acolo, de la misiunea secretă Apollo 20 (cele precedente au fost falsuri, praf în ochi – adică ori suntem golani ori nu mai suntem!)

Şi dă-i aşa, vreo două ore, cât să se sparie mintea. Nici un cuvânt destre Iisus Hristos, exceptând tăceri maliţioase (lasă… că ştim noi ce e ce şmecheria asta iudeo-creştină…) În schimb, se vorbea despre „lumina neagră”, superioară, fiinţe triunghiulare (astea sunt pe Marte), fiinţe sferice (Terranice) etc. De Venus n-au zis, dar îmi imaginez că acolo e plin de fiinţe pizdice.

În fine, Area 51, Alaska, Antarctica, schimbări spirituale, sfârşitul lumii nu vine – tot tacâmul anticreştin.

Eu nu sunt un sfânt. Sunt chiar un păcătos de rocker citit. Idiot n-o să fiu însă niciodată.