Un OM, nu parlamentar, nu politician, a ales să se arunce de la balconul Parlamentului, în sală. Şi nu era nici măcar şomer sau pensionar sau profesor sau medic. Avea o leafă. Leafa unui român calificat, tată a doi copii. Nu contează cât câştiga. Contează cât suferea şi cu câtă disperare, aproape cristică, a hotărât să dea glasul ultim disperării noastre, în faţa unora care de ani buni n-au ochi şi urechi pentru ea.

Stau şi mă întreb dacă vreunul dintre pedelei se va bucura de Sarbători Fericite. Dacă o va putea face… no comment. Eu, nepolitician, nu voi avea.

Până aici am ajuns? Intrăm în istoria lumii încă odată numai cu sânge? Copiii noştri vor supravieţui sau vor avea de mâncare numai dacă murim?

Voturi total exprimate: 0 (zero). Moţiunea de cenzură a fost respinsă.

http://www.sroscas.ro/site/2010/12/23/dezvaluiri-socante-romania-condusa-de-tamplari-fochisti-si-dresori-de-caini/

Anunțuri