Ştim că ni se vrea răul, sub pretextul binelui. Franţa maghiarită şi Germania tradiţional bulgărită nu ştiu însă un lucru esenţial. Că suntem daco-romani. La o adică, degrabă vărsători de sânge, al nostru şi al duşmanilor, dacă e să ajungem la limită. Răbdăm multe, şi răbdăm mult. Dar, la limită, nu avem milă, prin noi înşine. Suntem gata oricând să-i urcăm în ţepe pe toţi, ai noştri trădători şi ai lor masoni. La baionetă putem muri până la ultimul pentru ţara noastră. Căci este a noastră, aşa cum e, însângerată.

Să se gândească bine Germania dacă i-ar conveni să accepte independenţa Prusiei şi a Bavariei. Iar Franţa să accepte la rândul ei independenţa insulelor coloniale pe care le are. Nu au înţelepciunea engleză a Commowealth-ului. De-aia anglo-saxonii, protestanţi de la Wyclif  (1324-1384), cu două secole înaintea lui Luther, conduc astazi lumea. Şi e bine că e aşa. Şi e bine că englezii au lire sterline iar americanii dolari, nu euro-coco.

Aşadar, să nu-şi facă cineva iluzii „Schengen” că ne vor lua Transilvania. Ne putem oricând pişa pe euro şi pe UE. Avem ţară mănoasă. Putem trăi şi singuri. Cantemir, Brâncuşi, Enescu, Eliade, Cioran – şi alţii – erau români. Nu ţigani.

Şi avem cuţite ascuţite. Nu vă faceţi iluzii că puteţi fragmenta Ţara!

P.S. Există un singur criteriu ultim care adună laolaltă o naţiune şi o face Ţară. Acesta este limba vorbită. Orice provincie geografic-istorică trebuie să i se supună. Iei şi numeri vorbitorii unei limbi sau a alteia. Majoritarii au Ţara.

Anunțuri