Ei, comuiştii, sunt încă printre noi. Hoţul care strigă hoţul! De fapt, personaje cu relief uman vag, moraliceşte vorbind. Grobieni la vorbă şi chip. Credeaţi că Europa nu vedea asta? O vede. Şi americanii la fel: încă nu ne dau vize – nu pentru că nu ne apreciază talentele pe care le cumpără en-gros, ci pentru că un Băse nu are cum fi un bărbat cu moacă de preşedinte, la fel cum Boc n-are moacă de premier, iar şleahta de hoţi şi de proşti lingăi care le ţin loc de aură este absolut de râsul curcilor.

Sigur că da, inocenţa e a sfinţilor. Nu le-o cerem pedeleilor, întrucât politica e o curvă, nu numai la noi. Dar cerem măcar să fure minimul necesar, lăsând şi oamenilor, poporului, dreptul la viaţă. Un hoţ iscusit ar lăsa ceva de prăsilă, cât să-şi ia un tain ulterior. Dar nu, ei fură în gaură de şarpe, iar când au furat tot, îţi cer din ce îţi mai rămăsese în buzunare şi te acuză de lenevie pentru că nu le alimentezi lor buzunarul. Hoţul prost îşi taie craca de sub picioare, gândind la ce preţ va scoate pe ea.

Problema e că deja au puit beizadele, după chipul şi asemănarea lor, idioţi şic care au Ferrari, ard bancnote de 500 de euro ca să-şi aprindă trabucul în club de fiţe, curviştine agramate bine îmbrăcate şi cu poşete scumpe – ş.a.m.d. Şi nu vedem speranţe.

Ne va rămâne, pare-se, să fim haiduci, noi, ăştia, Românii.

P.S. Nu vă faceţi cumva iluzia că nu vă ştim! Ageri ne sunt ochii şi aprige urechile. Mirosim împuţiciunea dintotdeauna. Mai ales că trage băşini aşa cum merge, la fiecare pas. Aveţi curaj să ieşiţi în strada mare fără SPP? Mă cam îndoiesc…

Doar noi Suntem. Voi doar existaţi, ca viermi vremelnici.