résumé (pronounced /ˈrɛzʊmeɪ/ REZ-oo-may or /rɛzʊˈmeɪ/; French: [ʁezyme]; sometimes spelled resumé or resume) is a document used by individuals to present their background and skillsets. Résumés can be used for a variety of reasons but most often to secure new employment. [1] A typical résumé contains a summary of relevant job experience andeducation. The résumé is typically one of the first items, along with a cover letter and sometimes job application packet, that a potential employer encounters regarding the job seeker and is typically used to screen applicants, often followed by an interview, when seeking employment.

Şi de ce credeţi voi că ne puteţi „rezuma”, „înţelege” viaţa, formarea, inteligenţa, raţiunea, dăruirea, sentimentele, fidelitatea etc. în urma a doua pagini concise, în care ne-am etalat diplomele şi am povestit ce am făcut până acum. Aveţi – voi – competenţa necesară pentru a înţelege, traduce, hermeneutiza viaţa unui om? Aş face pariu că nu. Patalamalele nu valorează nimic fără dedicaţia „depusă” pentru acea bucată de hârtie cartonată, care e parte iubita cu regret de cei care au făcut facultatea cu drag şi care ar fi dorit, la o adică, omeneşte, ca şcoala să continue la infinit. Unii dintre noi nu au făcut facultate pentru o bucată de hârtie.

De ce trebuie să jucăm jocul puterii? Mai întâi, pentru că asta e regula – să ştie şi omul ăla ce patalamale ai. Corect. Dar nu va şti niciodată, uneori nici după scrisoarea de intenţie, cine eşti. Poate că eşti o javră, or poate esti un diamant neşlefuit. Cu siguranţă însă, e umilitor să încerci să te înscrii în şabloane, să-ţi „rezumezi” viaţa. Curriculum Vitae sună dealtfel a moarte, ca sugestie. Nenică, iată cam ce ai facut, Finis, Opus!

Nu va şti nimeni ce ai fi vrut să faci, ce ai fi putut să faci. S-a rezumat. Doar dacă nu iei taurul de coarne şi dai cu el de pamânt. Modestia ar trebui să fie o calitate. Deasemenea, orgoliul. Nu suntem Nimeni, oricare dintre noi.

Urât lucru să cerşeşti o slujbă, având sentimemtul tot mai apăsător că nimeni nu are nevoie de tine, că nu ai voie să fii TU. Filosofăm: asta e lumea în care trăim, lumea în care Immanuel Kant pierde la joc cu Vanghelie. Azi se joacă table, nu şah.

Puteam avea ghinionul de a face Politehnica. Ori poate nu era ghinion, în zilele noastre… Am aşteptat până cand libertatea s-a eliberat, la facultatea despre totul sau nimic. M-am invârtit in elipse, dupa, cautând excentricitatea perfctă (profesor suplinitor, înca de pe băncile amfiteatrului, pentru Logică şi Argumentare, Psihologie, Economie, Estetică, Filosofie – apoi redactor de carte pentru edituri serioase: ALL, compania, Humanitas, plus altele mai mici: DU Style, Paralela 45). Prostii am facut, plecând pentru bani mai mulţi în altă parte, deşi îmi era bine unde stăteam. Am şi şomat, ca acum, muncind la gri. Acuma e gri spre negru. Şi nu am de gând să fac compromisul tunsului cu gâtlegău (l-am facut o dată, pentru ING, şi mă simţean ca Samson, dimineaţa, ca şi castrat. De ani buni mă numesc free-lancer: traduc ce mi se dă, pe bani mai mulţi sau mai puţini. Sunt rapace atunci când trebuie să traduc o chestie tehnică pentru un imbecil care îşi dă doctoratul la Politehnică, dar nu ştie engleză… Ori când scriu teze de licenţă pentru puturoase care au tatici cu bani (stiu foarte bine că iau maxim 6 la examen, că nu pricep bine ce am voalat cu graţie acolo – la prima întrebare clachează, iar a doua întrebare e „cine ţi-a scris-0″…)

Pe scurt, nu port uniforma. Punct. Fireşte, în afara dedicării, care e totală, dacă îmi place.

Anunțuri