Solul sultanului plecase de doar câteva ceasuri. De pe zidurile cetăţii, basileul privea enorma mobilizare de oşti ale otomanilor. Ştia că fără ajutorul restului creştinătăţii, zidurile vechi şi rău întreţinute nu aveau cum rezista. Resursele cetăţii erau limitate, iar blocada maritimă reuşise să împiedice sosirea oricărui transport cu cele atât de trebuincioase. Fără ajutor din apus, fără sprijinul Romei, al Genovei şi Veneţiei, zilele Constantinopolului erau numărate.

– Sunt mulţi – a şoptit mai mult pentru sine  împăratul Constantin.

Lucas Notaras s-a scărpinat în barbă. Erau mulţi. Marele duce era mai degrabă scârbit, decât înspăimântat de puhoiul turcesc:

Arzi de nerăbdare să citeşti mai departe? Restul se află aici. La Moshemordechai acasă. Acolo unde rege este umorul.