Soţia mea a fost astăzi la Plafar. Pentru, printre altele, ulei presat la rece, întrucât noi nu consumăm ulei deja fiert, după cum nu consumăm lapte deja fiert şi, în general, E-uri şi chimicale (atât cât se poate…) Nu aveau – nu au mai primit. Un al doilea Plafar abia ce vânduse ultima sticlă. Noroc cu al treilea Plafar, de unde soţia mea a cumpărat – de data asta ea – ultima sticlă. În consecinţă, a întrebat ce se întâmplă. Vânzătoarea a fost fericită să aibă cu cine vorbi despre. Firmelor care produc ulei presat la rece, sănătos, deşi un pic mai scump, li se pun beţe-n roate, deocamdată la nivel de cote. Cu ameninţarea discretă că în curând nu vor mai avea voie deloc.
Mai mult, o circulară interzice tuturor magazinelor să lipească pe pachetele de ceai, de pildă, etichete care spun, cu înţelepciune strămoşească, la ce ajută fiecare produs în parte. Şi mai ai mult, orice tipografie care ar fi prinsă că tipăreşte aşa ceva va fi crunt amendată. Vînzătoarea speră că Plafar-ul va fi salvat de clienţii fideli, cei care au grijă să nu se otrăvească. Mai exact spus, să nu se lase otrăviţi de bildenbergii pizdelor mamelor lor.
Tot astăzi aflu că datorită energicei intervenţii în Parlamentul European a unei odrasle proaste de bubuie limba română, statele UE au decis să nu interzică etnobotanicele. Nici o problemă! Vor interzice, conform Codex-ului, usturoiul neprelucrat, neîndopat cu E-uri şi nemodificat genetic – cică e drog!

Nu-i nimic… Am mai zis-o şi o mai zic: să vedem care pe care. Pentru fiecare căpăţână de usturoi lipsă de pe piaţă voi sparge de la distanţă câte un geam al fiecărui Supermarket care nu vinde usturoi neaoş.
FGL

Anunțuri