O să încep cu un preambul la ultimul, al patrulea, nu de mine rostit:
„Şi când a rupt pecetea a cincea, am văzut sub altar sufletele celor care fuseseră înjunghiaţi din cauza Cuvântului lui Dumnezeu şi din cauza mărturiei pe care o ţinuseră. Ei strigau cu glas tare şi ziceau: „Până când, Stăpâne, Tu, care eşti sfânt şi adevărat, nu vei judeca şi nu vei răzbuna sângele nostru asupra celor ce locuiesc pe pământ?
Fiecăruia dintre ei i s-a dat o haină albă şi li s-a spus să se odihnească încă puţin, până se va împlini numărul celor împreună slujitori ca şi ei, şi al fraţilor lor, care aveau să fie omorâţi ca şi ei.
Şi m-am uitat când a rupt pecetea a şasea şi s-a făcut un mare cutremur de pământ. Soarele a devenit negru, ca un sac de păr, Luna a devenit toată ca sângele. Stelele cerului au căzut pe pământ, cum cad smochinele necoapte din pom, când este scuturat de un vânt năpraznic. Şi cerul s-a îndepărtat ca un pergament pe care îl faci sul.

Şi toţi munţii şi toate insulele s-au mişcat din locul lor. Şi împăraţii pământului, cei mari, comandanţii, cei bogaţi şi cei puternici, toţi robii şi toţi oamenii liberi s-au ascuns în peşteri şi în stâncile munţilor şi ziceau munţilor şi stâncilor: „Cădeţi peste noi şi ascundeţi-ne în faţa Aceluia care stă pe scaunul de domnie şi de mânia Mielului, căci a venit ziua cea mare a mâniei Lui şi cine poate să stea în picioare?” (Ap. 6:10-17)

Acuma, o să încep cu nivelurile mai joase. Cel mai de jos este cel al răului făcut semenului tău, adică la păcătoşenia umană curentă. Ai zece porunci, scrise cu degetul în piatră de însuşi Domnul. Nu le poate schimba nici Papa de la Roma, nici preşedintele SUA, nici ONU, nici Bildenberg, Rockefeller şi compania de păcate. Nimeni! Închinarea la idoli rămâne închinare la idoli, crima rămâne crimă, furtul rămîne furt, adulterul rămâne adulter, minciuna rămâne minciună, iar Sabatul trebuie să nu fie încălcat. Că nu e om care să nu greşească… – asta e altă poveste. Există pocăinţă, părere de rău, crucificare, înviere şi mântuire – doar să fii în stare să primeşti gratis ceea ce Dumnezeu a oferit cu sacrificiul suprem, prin Fiul. „Fiincă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică” (Ioan 3:16).
Al doilea nivel este cel al proştilor stăpânitori ai lumii acesteia, lacomii de la putere, tiranii, cretinii care se cred mai presus de oameni şi strâng aici averi. Nu mă refer la cei bogaţi prin munca sau înţelepciunea lor. Vede cineva vreo asemănare între Bill Gates şi vreun bancher? Sau, ca să întreb altfel, aţi auzit de bancheri care au fundaţii de caritate? Şi de care să vă amintiţi altfel decât ca fiind cel care nu v-a iertat la ultima rată? În schimb, Bill Gates (nu mă consideraţi fan al lui, vă rog! – aş vrea să am bani să-mi iau un Apple!) a „dat” calculatoare şi internet la toată lumea, iar acum donează miliarde bune pentru fapte bune.
Există şi varianta „hard” a bogaţilor rapace. La nivel mondial, specia Bildenberg, clasa G8, subclasa Codex Alimentarius, apare o nesimţită dilemă: ori îi lăsăm să se reproducă (de oameni vorbesc), ca să îi impozităm, ori îi exterminăm, să rămănă mai puţini şi mai uşor de manipulat. La nivel neaoş, de manea+giumpara-hai de-aici şi ici-şa, avem modelul B.: Robin Hood băşinos, bogat care fură de la săraci ca să dea bogaţilor lui, datori vânduţi tot lui, care îi vor cotiza în contumacie tot lui.
Al treilea nivel este cel anti-Christic. E nivelul Maitreya. Cei care fac să semene a Hrist, cu iubirea pe buze, idolatrismele ne-iudeo-creştine. Dumnezeu e unul singur, toate religiile sunt bune, Legea era fanatică, Dumnezeu îi iartă pe toţi, Sfârşitul lumii se referă la o evoluţie spirituală, extatică, gen hippie (dar fără muzică rock, că e satanică…) Numele nu contează: suntem diferiţi, vorbim limbi diferite, avem obiceiuri străbune, tradiţii diferite. Ce contează? Immam Mahdi, Allah, Saoshyant, Kalki, Marele Buddha, Krishna etc. (toţi dracii), numai YHWH nu. Iar Hristos e bun de faţadă, că dă bine cu iubirea. Se fac că nu ştiu că „În NIMENI ALTUL NU ESTE MÂNTUIRE, CĂCI NU ESTE SUB CER ALT NUME DAT OAMENILOR, ÎN CARE TREBUIE SĂ FIM MÂNTUIŢI” (F. A. 4:12) Şi că plata păcatului este moartea. Şi că justiţia divină este justiţie, cu tot cu plată, pentru cei care n-au vrut Răscumpărarea.

Ultimul, al patrulea nivel, este cel al iertării greşiţilor noştrii şi al uitării indignărilor. Nu e nici măcar pe măsura sfinţilor. Este doar a Celui Sfânt. Ni se vor ierta indignările, căci drepte sunt. Faptele ne vor dezvălui. De judecat ne va judeca Cel pe care l-am mărturisit sau nu.

P.S. http://earthquake.usgs.gov/earthquakes/recenteqsww/

Anunțuri