(Imi cer scuze pentru absenta diacriticelor – inca am probleme cu PC-ul si e mai urgent sa scriu decat sa muncesc…)

De ce Japonia, asadar? Un popor civilizat, spalat, educat, cu bun-simt, frumos. Atat cat ma stiu, in nemernicia mea, putine sunt popoarele sau natiile pe care le respect. Wakarimasen? Uite ca ei sunt printre putinii alesi ai mei. Mai putin alesi decat Poporul Ales si decat englezii si americanii, si, fireste, inainte de toate, de poporul meu. Dar alesi de mine, ca si pusi deoparte. Te-ai fi asteptat ca Dumnezeu sa loveasca in Coreea de nord, in China sau in Rusia, sau oriunde altundeva. Nu, ci Japonia, dupa Christchurch. Eu am proasta ori benefica obisnuinta de a vedea semne peste tot: nu cred in intamplari si caut sensuri.

Iar sensul mi se pare aici foarte profund. Daca cei care se cred in siguranta sunt cei mai vulnerabili, omeneste vorbind… Daca cei care au facut metanoia dupa Pearl Harbor… Daca cei ce au muncit pentru un petic de pamant… Daca cei care se bucura de fiecare farama de frumusete, pana la a transfigura totul intru ea… Daca cei mai tehnologizati – si aici ne apropiem de adevar!

Ideea e simpla. Oamenii nu se mantuie singuri. Nici prin munca, nici prin roboti, nici prin educatie si cunoastere, nici prin tehnologia ineficientelor diguri. Natura nu tine cont de ele. Dumnezeu nu poate fi indiguit. Sau, ca sa schimb doar un cuvant semnificativ, „ingaduit”. Nu e bine sa ne fim suficienti. E naspa sa te vrei Prometeu.

Spun asta cu buna cuviinta si cu umilinta. Departe de mine e gandul ca ma compar cu japonezii: nu merit asta.  Sunt infinit mai buni ca mine. Si mai modesti. Tin, cu barbatie, katana. Dar, la fel ca si nemtii, au invatat, ca invinsi, lectia razboiului. Invingatorii sunt cei corigenti. Oamenii, umanitatea e corigenta. Daca ni se da nas printr-o victorie, oricat de dreapta, o facem lata. Hiroshima si Nagasaki, paradoxal, se dovedesc a fi drepte, sucit. Dar palma, lectia de ascultat cade pe obrazul umanitatii toate, incepant cu S.U.A. si cu toata dreptatea omeneasca. Cu totii suntem gresiti. (Ma gandesc ca era chiar umilitor, daca esti Doamne-Doamne, sa fii atat de previzibil incat sa lovesti in rautati banale, lumesti, rusesti sau nord-coreene, ori irakiene – ne descurcam si noi singuri la asta…; ceva trebuie sa ne dea sens, sa ne miste, sa ne intrige).

Lumea e pe duca. Numai orbii nu vad asta (imi cer scuze celor care sunt chiar orbi fizic, dar care marturisesc prin aceasta deficienta ca urechile pot suplini cu brio genialitatea ochiului, cu o tactilitate ultima). Egipt, Libia… – ni se datoreaza. Credeam ca astea ne sunt problemele, date ochiului sa vada. Nu! Trebuie sa si ascultam adevaruri care ne depasesc pentru ca nu ne mai provoaca.

Lumea asta nu e simpla. Cea mai buna dovada e faptul ca nu noi am inventat-o. De a a o fi creat ex nihilo nu mai vorbesc…

P.S. -uri…

Ceva nu e in regula acolo. Ceva ce nu intelege nimeni (daca japonezii nu inteleg, e clar…) Experiment de arma secreta americana scapata de sub control? Plauzibil. Ca, altfel, de ce s-ar agita si americanii la centralele lor? Si toata lumea pare ca minte, exceptand Imparatul Japoniei, care a confirmat implicit si politicos, cu apel la calm si solidaritate, ca nu stie ce naiba s-a intamplat! (subliniez ca Imparatul Japoniei iese pe sticla, cu declaratii, cam de doua ori pe secol… – asadar e groasa rau de tot!)

http://us.mg6.mail.yahoo.com/neo/launch?.rand=co8bq6vm3hvhs

In der Dritten sieht man besser. Adica, nemteste vorbind, dupa Hiroshima si Nagasaki era musai sa vina Fukushima…

Anunțuri