E ţara mea. E frumoasă. E unică. Aici m-a lăsat Dumnezeu să fiu.
Nici un gândac n-o va murdări vreodată, deşi colcăie în ea şi în jurul ei, cu priviri hulpave şi băloase. E sfântă şi mândră în munţi, tandră la mare, mănoasă la câmpie, odihnitoare la dealuri cu viţă de vie. Mereu roditoare, neobosită în a se dărui. Deschisă şi primitoare de oaspeţi.
Dar vai şi-amar de cei ce-i vor răul, căci are fii.
Români, nu ţigani.
Născuţi aici, nu venetici.
Eden.

E valabil de la ultimul garoi de pe stradă până la Cristi Chivu.

Cei care îşi imaginează că vor stăpâni să se gândească de icşpe ori. Aici suntem şi rămânem. La o adică, dacă eram la treabă, ne întoarcem, anunţând cu buzduganul.

Anunțuri