Iată, DOMNUL goleşte ţara şi o devastează, îi răstoarna faţa şi îi risipeşte locuitorii. Cum se întâmplă preotului, se întâmplă şi poporului, stăpânului ca şi slugii, stăpânei ca şi slujnicei, vânzătorului ca şi cumpărătorului, celui care dă cu împrumut ca şi celui care ia cu împrumut, datornicului ca şi celui cărui îi este dator.
Ţara este pustiită şi prădată, căci DOMNUL a hotărât aşa. Ţara este tristă, ofilită. Lumea îşi pierde vioiciunea şi tânjeşte, iar căpeteniile poporului sunt fără putere, căci ţara a fost pângărită de locuitorii ei. Ei călcau legile, nu ţineau poruncile şi rupeau legământul cel veşnic. De aceea blestemul mănâncă ţara şi locuitorii ei suferă pedeapsa vinovăţiei lor; de aceea locuitorii ţării sunt istoviţi şi nu mai rămâne decât un mic număr din ei.
Mustul stă trist, via este veştejită – toţi cei care erau erau cu inima veselă suspină. A încetat desfătarea tamburinelor, s-a sfârşit veselia gălăgioasă, s-a dus bucuria harpei. Nu se mai cântă când se bea vin şi băuturile tari par amare celor care le beau.
Cetatea pustie este dărâmată, toate casele sunt închise – nu mai intră nimeni în ele.
Pe străzi se strigă după vin. S-a dus orice desfătare, nu mai e nici o veselie în ţară. Numai pustiire a mai rămas în cetate şi porţile stau dărâmate.

Ai auzit? BăseBoc?

Ţi se pare că ai câştigat întrucât mi-am vândut chitara electrică, pedala multieffects şi amp-ul. Mai am ânsă o chitară rece, ca răsuflarea mea pe ceafa ta.



Anunțuri