Respect!

((((()))))
Puţină lume înţelege acest orgoliu rănit, acea mândrie. I-am umilit odata pe nemţi, cu 5-1 pe Giuleşti. Da, erau stupefiaţi, iar Kaiser-ul Beckenbauer a respectat asta. Ne-a numit Italia sud-estului Europei, cu ironia de rigoare. Dar a doua oară nu s-a mai întâmplat. A urmat un 3-1 la Munchen, parca, repede, ca revanşă. Nemţii nu pierd de două ori. Englezii ştiu asta. Şi americanii. Mai ţineţi minte ofensiva cretină din Ardeni, că se enervase Adolf? Iar Wittman lua Sherman-urile la numărat (Villers-Bocage). Întâi tancul din faţă, apoi cel din urmă, cât să blocheze. Apoi, număra… Americanii, dragii de ei, nu ştiau ce îi lovea. Se numea Tiger…
Die Wehrmacht a suportat drept umilinţa (americanii aveau întotdeauna un tanc în plus…) Mulţi ani fără sine, fara ego, ca să zic aşa. Dar drept şi respectaţi.
Ironia face ca cele mai bune două armate din lume sa fie ale Germaniei şi Israelului… Americanii şi ruşii au doar logistică şi bani. Chinezii au număr. Determinare, la baionetă, au doar nemţii şi evreii. Au şi bani – nu le plâng de milă…


P.S. (ADĂUGIRE) Fotbalul, zic englezii, e un joc în care nemţii câştigă întotdeauna. Iar primii care au ieşit din criza economică-financiară au fost – aţi ghicit! – nemţii.
Aşadar, încă odată, respect! Şi Shame on us!

Anunțuri