Stau şi eu, în dimineaţă devreme, între gânduri împărţite. La ce e bună civilizaţia? (exceptând-o pe cea a Cărţii – de aici nu deroghez). De ce aş putea să câştig bani pe blog? Sau, mai exact spus, de ce aş vrea? Nu că mâine se termină curentul electric, iar toată lumea – DAR TOATĂ LUMEA! – trece îndărăt în Comuna Primitivă (binecuvântat de naturală şi de Dumnezeu: crede cineva că va avea Internet în Rai???)
Eu sunt dependent de net – recunosc – dar l-aş scuipa instant dacă e să mă pui să jur pe el. La fel, sunt dependent de pedale de chitară electrică, dar stiu, în sinea mea, că acel sunt „rece” de lemn e mai cald şi mai omenesc. Resimt, în vreme de criză, vânzarea a tot ce aveam pe bază de electric, ca o terapie. Muzical vorbind, doar: la net e încă greu. Am evitat comunicarea directă, vrăjit de virtual. Nu e însă capăt de ţară. Nu ştiu să dau cu sapa, dar voi învăţa. Până atunci voi şti să culeg fructe sau să cer mană.
Pe de altă parte, ştiu şi aş şti, dacă aş vrea cu adevărat, să mă folosesc de virtual. Iată – de pildă – nu ştiţi să faceţi praf, din cuvinte, o femeie virtual flirtuoasă? Puteţi plăti! Prima lecţie e gratis. Trebuie doar sa-mi daţi câteva date precise. După aia va dau un număr de cont, cu sume modice – 1 euro pe scrisoare – sunt convins că că găsesc măcar 500 de clienţi. Şi aş face-o cu profesionalism, după 12 ani de experienţă. Dar de ce-aş face asta?
Apele se separă. Poate că aş fi căzut în capcana asta acum 5 ani. Dar nu mai e timp. Sfârşitul Vremii e aproape.Trebuie să mă gândesc la ce am de făcut, când lumea asta e pe sfârşite. Şi nu e uşor. Cumplit mi se pare că n-o poţi face singur, după ani de virtual.

Anunțuri