Premiile Balului Academiei Caţavencu 2010 – „Ieşi afară criza ordinară!

1. Sebastian Vlădescu (ministrul Finanţelor): „Există o viziune foarte clară a acestui guvern. Viziunea spune aşa: România este în impas.”

2. Iulian Fota (consilier preziden­ţial): „Puteţi să vă faceţi cruce, deşi nu cred că-i chiar un lucru creştinesc.”

3. Victor Ponta (preşedinte PSD): „Vă rog să oprim acest război care nu se va opri.”

Cîştigător
4. Traian Băsescu (preşedintele României): „Nu am nimic cu pensionarii. Dimpotrivă.”

Categoria „Gîndire cu premeditare”
1. Adriana Săftoiu (deputat PNL): „Domnul Băsescu a consolidat ceea ce, de fapt, nu s-a construit.”

2. Cristian Preda (europarlamentar): „Sînt conştient că blog-ul meu e mai important decît mine.”

3. Dan Sova (senator PSD): „Opoziţia se caracterizează prin aceea că sînt mai puţini.”

Cîştigător
4. Miron Mitrea (senator PSD): „Eu am cunoscut mulţi hoţi săraci care erau atît de proşti, încît pierdeau şi ce furau.”

Categoria „Meandrele concretului”
1. Sorin Oprescu (primar general al Capitalei): „Deci am chemat toţi profesorii din ţara profesorilor, de la construcţii, am luat şi analiza bitumului. Concluzia este una singură: apa care zace pe caldarîm, pentru că gurile de canal erau înfundate cu gheaţă, deci nu mai erau decelate, apa care vine dinăuntru pe străzile nerefăcute niciodată, de la ţevi, penetrează asfaltul şi superior şi inferior.”

2. Mugur Isărescu (guvernator BNR): „Ne trebuie o ancorare a anticipaţiilor inflaţioniste, cînd avem atîtea variabile, incertitudini, se mai introduce o taxă sau nu, chiar dacă nu se introduce, se discută înverşunat asupra consecinţelor unei eventuale introduceri, toate acestea bineînţeles că dezancorează anticipaţiile inflaţioniste şi acesta este un mare pericol.”

Cîştigător
3. Verestoy Attila (senator UDMR): „Sîntem cu toţii adepţii unei modernizări a României şi a unei progres pe care o slujim”.

Categoria „Lectura nu ştie carte”
1. Dumitru Dragomir (preşedintele LPF): „Azi citeşti, mîine citeşti, poimîine citeşti. te apucă pandaliile!”

2. Gigi Becali (europarlamentar): „Mie nu-mi place să citesc, că-mi lăcrimează ochii, mă-nţelegi, mă dor ochii.”

Cîştigător
3. Traian Băsescu (preşedintele României): „Cum ajungeam într-un port, cum mă duceam într-o bibliotecă.”

Categoria „Cu ce iubim femeile?”
1. Marian Vanghelie (primarul sectorului 5): „Calitatea unui soţ ideal şi a unui om care mă ştiţi dumneavoastră cum sînt este ca, dacă faci, soţia să nu simtă.”

2. Răzvan Theodorescu (academician): „Femeia e bună conducătoare de creştinism.”

3. Ion Iliescu (preşedinte de onoare al PSD): „Este iarăşi pericolul să nu mai avem femei.”

Cîstigător
4. Gigi Becali (europarlamentar): „Eu i-am cerut să mă împreunez cu nevasta mea, nu să fac sex cu nevasta mea, că eu nu fac sex cu nevasta mea!”

Categoria Emil Bobu
1. Norica Nicolai (vicepreşedinte PNL): „Liberalii au şi ei deficitul lor de lipsă de caracter.”

2. Marius Marinescu (vicepreşedinte PRM): „Primul om care a ajuns pe Lună a fost un cîine.”

3. Emil Boc (prim-ministru): „Deocamdată, sîntem unde ne aflăm.”

Cîştigător
4. Marian Vaghelie (primarul sectorului 5): „Furăciunile sînt de asemenea natură încît au depăşit orice limită.”

Monden
Categoria „Epoca mondenă şi contemporană”
Nicolae Mitea (fotbalist blond): „Maşina care mi-am luat-o, m-am sfătuit cu mine însuţi.” (ProMotor, 24 aprilie)

Andreea Tivadar (fotomodel): „Nu, nu fac niciodată topless, pentru că soarele nu e bun pentru mameleon.” (Antena 1, 29 iulie)

Emmy (cîntăreaţă pe bani): „Noi doi nu ne-am culcat. Nu ştiu cum e la pat. Jur! Eram dezbrăcaţi şi stăteam unul peste altul, dar nu am făcut nimic altceva decît sex oral şi atît. Sexul oral nu e chiar sex, e altceva.” (Cancan, 1 mai)

Maria Dinulescu (actriţă), despre Poponeţ: „M-am bucurat să fiu alături de un suflet atît de frumos, care m-a inspirat să fiu mai bună. Îi mulţumesc pentru că mi-a oferit dragostea lui, atît de mult cît a putut el, şi-mi pare rău că nu am reuşit să fiu mai puternică pentru el.” (OK!, 23 aprilie 2010)

Liviu Vârciu (fost manelist): „Eu de fapt am vrut să fiu rocker, mie rock-ul mi-a plăcut toată viaţa, dar na, s-a întîmplat să fiu manelist.” (Pro TV, 21 mai)

Cîştigătoare
Rose-Marie (fostă dansatoare la Surprize, surprize): „Nu sînt însărcinată, sînt puţin balonată. Dar nu ştiu cu cine.” (Antena 1, 27 iunie)

––––––
Acum aproximativ 2 ani m-am hotarat sa ma inregistrez ca persoana fizica autorizata (PFA). Ma interesasem si asta parea a fi varianta corecta si legala pentru a face consultanta si a plati impozitele aferente. Trebuie sa mentionez ca la vremea respectiva lucram mai mult in strainatate, in statele din regiune, si mai putin in Romania. Faceam deci consultanta internationala, domeniul meu de expertiza fiind undeva in zona sistemului de luare a deciziei si planificarii strategice. Imi placea tare mult si eram plin de entuziasm.

Gasesc deci doua saptamani intre plecare in Bulgaria si Kosovo si ma apuc sa strang documentele necesare (diplome studii, copii acte, atestate limbi straine, cursuri de formare etc), imi printez formularele necesare de pe site-ul registrului Comertului si ma duc acolo – undeva in zona Muncii – ca sa ma autorizez si inregistrez ca PFA, domeniu de activitate consultanta pentru afaceri si management. Nu am sa insist foarte mult pe aceasta etapa a procesului, am pierdut ceva vreme stand la cozi, dar pana la urma lucrurile au mers destul de repede si mi-am obtinut certificatul. Bun..perfect, mi-am zis, Gata! Dar nu, nu a fost nici pe departe asa, saga abea acum incepe. Etapa cu adevarat interesanta e cea de la administratia de taxe si impozite, sector 6, in cazul meu.

De cum intri in sediu te uimeste aglomeratia iar dupa ce incerci sa te lamuresti cum iti rezolvi problema, faptul ca problema ta nu poate fi solutionata la un singur ghiseu. Nu…spre exemplu stai la primul ghiseu la coada sa iti spuna cat ai de plata, apoi la cel de-al doilea ghiseu, alta coada bineinteles, pentru a-ti tipari factura, si, intr-un final la cel de-al treilea ghiseu, dupa a treia coada evident, pentru ca funtionarul sa iti incaseze banii…si da, am uitat sa spun ca nu se poate achita cu cardul…

Birocratie
Foto: EurActiv.ro
Cum se arhiveaza informatia
Desi pe suport electronic, probabil o stocam ca pe vremuri, in format de hartie, astfel fiecare companie trebuie sa depuna CD-ul ei….

Dar sa revenim la povestea noastra cu inregistrarea PFA. Dupa ce stau la coada, convins ca nu mai pot fi decat aspecte formale, adica le spun, “Gata, sunt si eu PFA, va rog luati-ma in evidenta ca sa va pot plati impozitul”, mi se spune ca am nevoie de 3-4 caiete/registre si ceva tipizate. Ii spun si eu doamnei de la ghiseu, ca asta este, daca am nevoie sa mi le dea, le cumpar, ce sa fac..Nuu, ea nu le are acolo. Trebuie sa merg la ghiseul nr 7, in stanga, dupa colt, stau acolo la coada, cumpar un registru, apoi pentru celelalte ma duc la librarie. Asta e, nu e usor sa fii PFA, asa ca ma conformez, cumpar toate registrele necesare (nici in ziua de azi nu imi e clar de ce am avut nevoie de ele, aparent exista program de contabilitate care face inregistrarile asa cum trebuie, deci nu am completat nimic in caietele astea) si revin a doua zi.

Vin a doua zi cu totul, stau la coada, ma aplec la ghiseu (ati observat cum in continuare trebuie sa te apleci, parca spasit, sa vorbesti cu functionarii?) si ii inmanez doamnei toate caietele/registrele si formularele completate. Usor sictirita, se uita rapid si imi zice..”Nu. Nu e bine”. “Ce nu e bine?”, intreb enervat. „Pai trebuie sa numerotezi. Registrul sa il numerotezi”. Vazandu-ma in continuare nedumerit, imi explica usor iritata – „Adica sa scri pe fiecare pagina a registrului de la 1 la 100”. Ma enervez. Intreb, “Pai de la voi am luat registrul asta, nu putea editura sa numeroteze paginile? De ce trebuie noi, sa facem asta, sa numerotam manual, cu pixul?” Eternul raspuns al functionarului din spatele ghiseului “Nu eu fac legile si regulile”. Responsabilitatea se pierde undeva in neant..sefii, guvernantii, statul….

Ma asez pe colt de masa si numerotez rabdator paginile celebrului registru. Da, de la 1 la 100. Din nou la coada, de data asta chiar enervat. Imi vine randul, ma aplec si, foarte serios, ii inmanez doamnei documentele. Se uita la numerotare. Imi zice “Nu, ati pus numarul in dreapta jos si trebuia sus” (sau era invers?). Observa intransigenta mea cand ii raspund ca nu mai accept asta, ca e o prostie ca mi-a zis sa pun numere pe fiecare pagina si asta am facut. Gata, nu o voi mai lua de la capat. Convins ca de data asta am scapat redevin increzator. Dar nu… m-am inselat. “Nu e complet”. “Ce nu e complet doamna? Am facut tot ce mi-ati zis”. “Sigiliu. Nu aveti sigiliu”. Sunt pierdut – “Ce sigiliu?” “Pai, si ia unul din caietele/registrele alea, asta ar trebui sigilat.” “Cum adica sigilat?”, intreb eu exasperat. “Asa l-am cumparat si mai devreme ati spus ca e bun.” “Pai ar trebui sa dati doua gauri, aici si aici (si imi arata pe registru) puneti sfoara, legati, sigilati si stampilati.”

La momentul asta sunt complet pierdut. Mare e Caragiale…. Ma uit la mine, la geanta, la cei din spatele meu, si ii spun mai mult soptit ”Pai si eu cum sa fac asta doamna? Cum dau gauri, leg, cu ce sigilez” de fapt nu prea imi era clar ce e ala sigiliu…eu vroiam sa platesc taxe…
“Pai, imi spune doamna conspirativ, puteti merge la Cizmarie” “Unde doamna?!”, intreb eu total debusolat. “La Cizmarie”, imi repeta ea pe un ton foarte serios. “E aici, aproape. Iesiti din sediu si faceti stanga. Dupa 20 de metri, ajungeti la cizmar.”

Nu-mi venea sa cred. Ma indrept spre cizmarie. Imi fac discursul -“stiti, eu nu am pantofi de reparat, vreau sa platesc taxe si impozite, si am nevoie de ajutorul dumneavoastra. As aprecia daca ati putea..” Poate. In mod sigur. Nu apuc sa zic nimic – la Cizmarie era coada. Si numai oameni cu dosare pe care trebuia pus “sigiliu”. Parca era un alt ghiseu al administratiei de taxe si impozite din care doar iesisem. Ma gandeam sa il intreb daca mai are timp sa mai repare vreun pantof sau cizma rupta inainte de vreme, sau s-a reprofilat complet – “execut sigilii pentru administratia financiara”. Eram insa prea nervos, exasperat, asa ca doar i-am inmanat registrul. Pac- pac, sfoara, sigiliu, plata si gata.
M-am intors la Administratia financiara, am stat pentru a nu-stiu-cata oara la coada, am depus tot si am plecat. Gata!!

Desi ar fi trebuit sa am spirit de invingator, doar reusisem sa ma inregistrez ca platitor de taxe, ma simteam teribil de neputincios. Ceva parca nu era in regula. Recunosc, ma simteam invins..invins de birocratie. Si nu avea sa fie ultima data.