Timpul nu mai are răbdare. Se scurge acum ca şi cum echipa ta e condusă în minutul 87. De unde să mai scoţi puterea de a juca ca în prima repriză?
Înainte, chiar şi acum 20 de ani, viaţa mergea înainte. Nu se gândea nimeni că poate fi altfel. Sabia lui Damokles era fie o metaforă, fie ceva temeinic ancorat, de necăzut. Erau fireşti necazuri războaiele, rare erau cutremurele, la fel şi oricari alte nenorociri. Dramele personale erau parfum.
Lumea asta a depăşit şi criza din 29, ca pe o încercare (deşi ar fi trebuit de pe-atunci să vadă că e ceva ce pute în lumea financiară). Dar criza de acum, însoţită de nedumeriri, de semne apocaliptice, e prima care trece ea înseşi drept „doar” semn al Sfârşitului.
Îmi place nostalgic să mă uit la filme din anii 70 (alea din 80 deja erau prea siropoase, pe sistem de succes Ronald Reagan – oamenii începeau deja să se tundă şi să se îmbrace la costum…). În anii 70 maşinile nu se încuiau. Abia ce te însurai că te şi gândeai la nepoţi. Azi nici nu mai faci copii, decât dacă eşti iresponsabil. Vrei să moară odată cu lumea, în câţiva ani?
Pregatiţi-vă… Mâine va fi mai rău.
Nous étions deux amis du même âge
Lui et moi, à l’école du village
Il voyait déjà plus loin que l’horizon
Les yeux perdus au-dessus des maisons
Il lisait dans la main des étoiles
Il voulait une vie idéale
Une terre promise où nous serions heureux
Où l’on s’aimerait tous les deux
Quand nous avons eu vingt ans
Un jour, j’ai quitté le pays
Il se battait pour ses rêves
Alors il ne m’a pas suivie
Mais sur le quai du départ
Il m’a donné en rougissant
Un gros bouquet d’oeillets rouges
Comme une tache de sang
[ Find more Lyrics on http://mp3lyrics.org/mP74 ]
Bien souvent, j’ai failli faire naufrage
Ballotée comme les gens du voyage
Seule et malheureuse et loin de mon pays
Un autre amour alors m’a recueillie
Les épreuves et le temps de l’absence
Ont creusé entre nous le silence
Mais alors que je croyais venu l’oubli
Un ami m’a parlé de lui
Lorsque je suis revenue dans mon pays, l’année dernière
Au bout de sa rue, j’ai vu un nom gravé sur une pierre
J’ai déposé en pleurant sous les yeux surpris des passants
Un gros bouquet d’oeillets rouges
Comme une tache de sang
Il avait le coeur trop pur et il croyait en ses idées
L’eternité seulement lui a donné la liberté
Mais ils ne faneront jamais pour moi
Ses yeux d’adolescent
Ni ce bouquet d’oeillets rouges
Comme une tache de sang
Frica de Dumnezeu e inceputul intelepciunii.
Tolle! Lecce! NT are 27 de carti. Grecii aveau 5 cuvinte/termeni pentru iubire. Blah, blah de Hollywood nu-mi spune nimic. Iubirea nu e universal de vaga.
Tonica postare! Anticristul a patruns cu Biblia pe Biblie calcind convertind iubirea in Apocalipsa. Flacarile iadului se intetesc. Tine-o tot asa! Vei fi mintuit.
Alte niste chestii care au fost si nu se mai întorc:
sau
sau
Eu îl iubesc pe Reagan. În rest, nu cred în rău. Nu e cu Dumnezeu. 🙂
Roxy, şi eu îl iubesc. Dar răul era deja făcut. Mă aştept să nu crezi în blah, blah, blah totuşi iubirea. Citeşte şi Biblia. Nu e soap opera.