Au atins şi ele masa critică. După o ofensivă nesimţită, de câteva luni, în care au încercat cu disperare să vopsească cioara în alb, au realizat că nu ţine. Aşadar, au găselniţat o silentio stampa cu dedicaţie (A3). Pe fondul aceleiaşi vechi „indignări” comunistoide, incriminatoare. Când nu mai ai argumente, înjuri, dai vina pe, te delimitezi de. Pretextul găsit e la fel de penibil ca atitudinea ministrului Funeriu, această calamitate a învăţământului preuniversitar, care n-avea altceva de facut decât o formalitate politicoasă – să arate o diplomă. Nu e la mintea cocoşului că, dacă nu o arăţi, înseamnă că n-o ai? Eu personal, cred că are Bac-ul luat, dar nu acolo unde a declarat că l-a luat, cu emfază. Sau cu nişte calificative jenante. Genul neutru, nu? Un coleg, două colege… Sincer, eu l-aş fi picat la Bac…

Dar despre altceva vorbeam. Nu e mai bine să te minţi singur decât să minţi la televizor? La o adică, ai şi motive. Stai acasă, te retragi în camera unde ai bani şi o lopată ca sa-i aeriseşti, să nu prinda mucegai… Ce-i în camera aia nu e minciună. Sunt acolo, banii ăia. Problema e că sunt cam grei, ca o cocoaşă. Ori la putere, ori la puşcărie. Disjuncţia e W, adica exclusivă (pentru iubitorii de Logică). Ar vrea să-şi permită politica struţului, dar laţul se strânge…  Nu mă refer la Funeriu, evident, ci la mahării PD-L. Îşi pierd controlul, nu mai au aer. Au obosit să trimită pe domnii X Prostu, Y Incultul şi Z Mincinosul, care-i şi defineşte, după chipul şi asemănarea stăpânilor care n-au curaj să se arate decât la aplaudaci şi pupincurişti. În consecinţă, de ce să mai strice asudaţi turul costumului de firmă?

Le mulţumesc, totuşi. Mă scutesc de păcătoase impulsuri violente, cum ar fi capul în gură, băgăurile sau dorinţa de a-mi cumpăra arme.

P.S. Pentru a nu fi acuzat de „Gică Contra”, dincolo de multele cele esenţiale care nu-mi plac la ea, Elena Udrea şi-a făcut perfect datoria la organizarea meciului lui Bute. Dealtfel, recunosc că e cam singura care se străduie să salveze aparenţele unui cabinet altminteri cretin. Dacă eram în sală, eu unul n-aş fi fluierat-o, pentru ca – punctual – nu merita asta. În locul ei, nu m-aş fi dus. Dar merita să fie acolo. Apoi, era o femeie într-o mare de bărbaţi. Bărbaţi?…

Dacă aş fi patron al vreunei firme, aş pune-o CEO fără ezitare. Din fericire, sunt şomer free-lancer… N-are de unde să mă concedieze… Orgoliul feminin e întotdeauna mai mare decât bunăvoinţa binefăcătoare. Sau, mai exact spus, felul în care se înclină balanţa între orgoliu şi bunăvoinţă este determinant. Există excepţii notabile (în afara celor preţioase, subiective). Eu ştiu doar una: Margaret Thatcher. Nu e cazul la noi.

P.P.S. (dedicaţie pentru PM) Ca „lucrător intelectual la negru” n-o să mă „dovedeşti” niciodată. Eşti mic şi la IQ.

Nu şi piteştenii…

Anunțuri