Eram azi în troleul 69, mergând spre Universitate. Eu la prima uşă. Dincolo de geamul care separă cabina şoferului, ca oaspeţi cunoscuţi cred, un „bronet” tânăr tătic, cu o puradea în braţe, cam la 4 anişori, cu ochii curioşi spre mine, peste umărul tatălui. O fetită reuşită, scumpişoară. I-am zâmbit, ca unui copil. În clipa următoare a tras o flegmă pe geam, înspre mine…

Nu mă luaţi cu umanisme de cacao! Întrucât se cotârcesc mai abitir decât noi, ăsta e viitorul ţării. Urât, prost, manelist, scârbos, hoţ, nespălat. Negru.

Uite-i pe „ei”:

Şi noi…