Ne naştem goi, uzi şi flămânzi. (Woody Allen, mucalit, comenta: „După aia, lucrurile se înrăutăţesc…) Nu reiese defel de-aici că preşedintele SUA, laureatul X la Nobel Z, Jimi Hendrix, Homer, Mugaba Y din Somalia, şomerul Hans din Germania sau, cu voia dumneavoastră, ultimul pe listă, eu, avem mai puţin dreptul de a trăi prin voia Domnului în această lume sublunară. De vreo două zile suntem 7 (şapte) miliarde pe planetă şi cred că toţi avem acest drept, chit că există băsişti care fac degeabracadabra umbră pământului. Mai ales, nici un om nu are voie să hotărască că – gata, suntem prea mulţi, tre’ să dăm cu pieptenele des. Dau un exemplu notoriu: mă-sa era sifilitică, el era caz social, iar mai încolo, şubred şi ciufut, a şi surzit. Îl chema Ludwig… Îndeosebi însă, mă gândesc la bildenbergii care plănuiesc asemenea „raţionale” soluţii de reducere a populaţiei lumii la 500 de milioane sau cam aşa ceva. Oare ce-o să aleagă? Cumva căcaţi îmbrăcaţi la costum, cu cravată, raşi, tunşi şi frezaţi? Păi asta da crimă împotriva umanităţii!

E important să supravieţuim!

Aşa că mă piş pe 666-le-ul lor, cred în Dumnezeu şi ţin praful de puşcă uscat (să nu creadă masonii că m-am născut ieri).

to be continued