„Intr-un stat politienesc, in care se cladesc tot mai multe parghii prin care justitia sa fie controlata, ingenunchiata, in care legile se fac de pe azi pe maine si se modifica chiar inainte de a intra in vigoare, in care serviciile secrete isi maresc bugetul, iar pentru justitie nu se gaseste nici macar maruntis, in care reformele exista doar in vorbe si prestatii televizate, un presedinte, intr-un ton dictatorial, isi poate permite sa cheme la ordine magistratii, sa-i infrunte ostil, amenintator, sa-i blameze si sa-i terfeleasca in piata publica din postura parintelui natiunii caruia i se recunoaste dreptul de a-si stigmatiza, la stalpul infamiei, oamenii legii”, se arata in comunicat.

AMR precizeaza ca statul, la randul lui, este supus legilor si normelor constitutionale si nu poate incalca legea fara sa fie sanctionat, ca hotararile judecatoresti sunt pronuntate in baza legilor pe care se afla si semnatura presedintelui, ca nerespectarea actului de justitie si instigarea la nerespectarea actului de justitie atrag repercusiuni tot prin lege stabilite si ele se pot repercuta inclusiv asupra celor care le-au zamislit.

„Statul este unicul debitor care isi permite, prin vadit abuz de putere, sa stabileasca el, deasupra legii fundamentale, conditiile in care sa-si satisfaca creditorii, care nu sunt altii decat cetatenii tarii”, considera Asociatia Magistratilor care precizeaza ca „judecatorii si procurorii Romaniei nu accepta nici tonul, nici mesajul dictatorial al presedintelui tarii, a carui numire, printre altele, trece prin filtrul Curtii Constitutionale”.

De asemenea, AMR arata ca garantiile exercitarii drepturilor procesuale, a drepturilor omului recunoscute constitutional sunt consfintite prin Conventia Europeana a Drepturilor Omului, dar ca „din optica prezidentiala apar ca piedici pe care magistratii le valorifica, intarziind judecatile pentru ca, intr-o interpretare excesiva, isi doresc sa aiba zilnic pe rol sute de dosare a mii, sute de mii, milioane de cetateni, beneficiari de drept ai unei legislatii care ii taraste prin tribunale, iar atunci cand au castig de cauza, hotararile lor nu se pot pune in practica pentru ca Romania, astfel, s-ar afla intr-o situatie extrem de dificila”.

Admirabil de dur, aş adăuga, aşa cum trebuie să fie Justiţia, putere în stat (amintesc aici că Italia şi-a revenit din mafiotism abia când a dat Justiţiei mână liberă: s-a lăsat cu morţi-eroi, dar a meritat).

Teancuri de dosare zac sub greutatea lor

CE amendează şi ea sever. Citez preluat de la Adrian Năstase (nu sunt PSD-ist, ci doar corect):

Raportul MCV al Comisiei Europene ocupa prea multe pagini pentru o concluzie atat de simpla: spun expertii-jucatori ai Comisiei ca lucrurile merg extraordinar in zona procurorilor, adica acolo unde exista control politic; si ca problemele sunt la instante, acolo unde politicul patrunde mai greu. Interesant! Acelasi lucru il spunea si Traian Basescu in urma cu ceva vreme, atunci cand se lamenta ca justitia a devenit prea independenta inainte ca sistemul sa fie reformat de un carmaci luminat ca el. Cum suna asta in lumina democratiei occidentale? Sau principiile se schimba cand se fac inspectii la “periferie”?

Oare ce se poate reprosa unei  instante supra-aglomerate, cu o singura sala de sedinte, care are in fata un dosar  construit politic de un DNA lucrand pe baza de comanda, dosar cu peste 1000 de martori, cu expertize, probe şi contra-probe? Ce ar putea face un judecator, cand denuntatorul cheie dintr-un dosar minte in instanta (cum e cazul recent al denuntatoarei cheie din dosarele fabricate impotriva mea)? Ma intreb daca nu cumva declaratiile contradictorii ale celei care ma acuza prin autodenunt in celebrul dosar „Zambaccian” nu vor avea ca efect prelungirea si mai mult a procesului. Nu stiu daca ati aflat (cineva a semnalat acest lucru chiar aici, pe blog) dar, o doamna pe nume Cristina Popa, actionar majoritar la firma SC Vertcon SA, de la care a incasat dividende „de ordinul miliardelor de lei vechi” a declarat recent in fata instantei ca, inainte de autodenuntul care ma vizeaza, nu au existat controale ale Garzii Financiare la firma pe care o detine. Totusi, la dosar exista un raport al Garzii Financiare care arata ca la companiile de la care doamna respectiva incasa dividende s-a descoperit o evaziune fiscala de 13 miliarde de lei vechi. Si nu intelegem, atunci,  de ce doamna respectiva a fost transformata de DNA din invinuit in martor?

Oare adolescentii care vin din cand in cand in Romania pentru a o inspecta juridic, tratand-o ca pe o colonie a dreptei europene, “socializand” pe la Ministerul Justitiei si pe la DNA, pot intelege componenta politica a acestor procese? Nu cred ca au vreun interes sa o faca. S-au intalnit vreodata si cu reprezentanti ai opozitiei din Romania? Cum putem accepta lectiile despre “chichite” avocatesti si despre “riscul” prescrierii unor fapte  penale din partea celui care  de ani  de zile se ascunde in spatele imunitatii prezidentiale si al carui dosar a fost intors de la instanta la parchet pe motiv ca dosarul respectiv nu era semnat de procurorul-sef ci de adjunctul sau care, de altfel, avea imputernicire in acest sens?

Toate acestea sunt detalii care, pentru cineva care urmareste din afara sistemul de justitie din Romania sunt invizibile. Ele sunt insa importante, deoarece influenteaza, de cele mai multe ori decisiv, mersul unui proces. Iar responsabilitatea nu este la judecatori, ci la procurori, adica la cei care intocmesc dosarele (am in vedere regula si nu exceptiile). Nu ma astept ca actuala putere sa accepte si sa recunoasca acest lucru.

Orice punct slab din raportul MCV va fi pus in spatele Parlamentului, al CSM, al instantelor si, de ce nu, va fi reprosat opozitiei. Acum, chiar si ratarea celui mai important obiectiv de politica externa – aderarea la Spatiul Schengen – are, nu-i asa,  un vinovat. Evident, nu este vorba despre Traian Basescu si de  guvernul sau, ci de toti cei care fac ca justitia din Romania sa nu poata fi evaluata pozitiv de Comisia Europeana…Pentru ca, desigur, coruptia reprosata, in mod repetat, de Comisie Romaniei, in anii regimului Basescu,  trebuie “eliminata” luptand impotriva adversarilor politici de acum sapte sau zece ani si care din 2005 sunt in opozitie!

Inainte de a incheia, pun o noua intrebare retorica: cum arata justitia romana, de fapt, cand procurorii atat de laudati de sursele puterii sunt cei care au dat  NUP intr-un caz flagrant ca cel al Robertei Anastase? Stiu, circumstantele au fost complicate dar insistenta de a se vota (va mai aduceti aminte si votul repetat pentru judecatorul de la Curtea Constitutionala?), conduita vadit partizana nu solicitau o cercetare obiectiva? A fost  oare acest verdict independent politic? Judecati voi…

 

 

Anunțuri