Aş vrea să rămân la „Sărbători Fericite!”, dragi semeni ai mei. Probabil ultimele tradiţionale, aşa şchioape cum par. Îmi doresc să râd de scepticismul meu de astăzi, care mă împiedică să cred în „Un an nou fericit!”, ca urare. Pare-se, nu prea cred, iar lumea mi se pare oarbă la semnele sfârşitului. „S-a ÎMPUŢITNAT lumea” (sic!), cum zicea un comic de pe vremea când viaţa era normală, optimistă. Nu ne aşteaptă nimic bun în 2012.

Peste România politică şi economică este deja prefigurat iadul. Ne va „relaxa” Băsescu de tot, dacă îl mai îngăduim – şi se pare că da, cu debusolare, ca o mămăligă rece, departe de a exploda. Norii negrii sunt deja adunaţi asupra Europei. Dacă nici merkozyţii nu văd soarele… Toată lumea e precipitată, se bâlbâie, se grăbeşte nu se ştie unde, fără să dea semne că ar asculta Cuvântul. Undeva, în spate, bilderbergii şi tavistocii îşi imaginează că ştiu de-a ce se joacă, iar îngerii şi demonii se pregătesc de bătălia finală.

Să avem grijă să nu ne lăsăm păcăliţi, să ţinem partea bună. Dacă auziţi de vreun Maitrey, fugiţi în munţi! Nu există alt Nume prin care oamenii sunt mântuiţi decât Iisus Hristos. Răbdaţi necazul cel mare, cu preţul vieţii ăsteia, căci el va fi scurtat. Nu căutaţi să puneţi mâna pe sabie: nu mai e la noi, ci în mâini mai puternice. Căci aici e răbdarea sfinţilor.

Iertaţi pe duşmanii voştri, căci aşa veţi încinge cărbuni aprinşi pe creştetul lor.

Am spus şi eu ce am citit, nu de la mine.

FGL

Anunțuri