Eu nu sunt fan al medicamentelor. Nu iau decât obligat de reţeta vreunui doctor, dacă e vreo urgenţă, ceea ce se întâmplă destul de rar. La fel de rar mi se întâmpla şi înainte, când se supăra vreun dinte pe mine. Dar atunci când se întâmpla, ştiam că există un medicament SIGUR, un „painkiller” care era ca o minune instantanee. Id est algocalmin fiole.
Descopăr că nu mai am voie să cumpăr aşa ceva. Cică e cu risc cardiac. Mie îmi vine să zic: „Fă! Mor cardiac acu’, de durere şi de nervi, iar tu mori odată cu mine, că te strâng de gât!” – dar mă abţin, îl mai bag pe Băsescu în mă-sa, ca algocalmin la îndemână, şi iau ceva mai scump, care are efect trei ore începând cu a doua…
Apoi filosofez… Era bun algocalminul? Da. Înseamnă că „băeţii” au realizat asta, drept care l-au trecut la index, întru a-şi băga codex-ul. Şi ce să mai băgăm? – gândiră ei. Iete! pâine şi circ! Ha? Păi n-or vrea şi pâine, că e criză! Circ se poate. Uite cum furăm noi şi cum înjuraţi voi, în lipsă de algocalmin. Să vă doară, ‘raţi ai dreaq de bloggeri care ne înjuraţi pentru că încă vă permitem!

Anunțuri