Nostalgia…

Om fi fost noi generaţia de sacrificiu (să ai 22-23 de ani în ’89…). Însă la noi „eşecul” în viaţă înseamnă să facem pe bani puţini întrebările de la „Vrei să fii milionar?” Nu ne e ruşine. Suntem doar trişti. Uneori nervoşi: ni se cer prea multe întrebări de nivelul 1-5 (din 15), şi e foarte greu să faci pe incultul. Bucuria de a vedea pe câte unul că trece de 10 întrebări, intrând în spaţiul unde ai pus cel mai mult suflet, e rară. Tot mai rară.
Pe vremea noastră, şcoala era şcoală. Filmul era film. Muzica era muzică.
Cred că am fost privilegiaţi, totuşi. Suntem singurii care au apreciat libertatea câştigată cu sânge. Înainte o furam cu spor cultural. Acum doar o privim, fără exaltare, lucid.

Anunțuri