Fireşte, indirect de în direct (le vorbeşte ambasadorilor, cică…) Încă nu e pregătit să vorbească direct ambasadorilor României, adică NOI, românii. Limba este lemnoasă (scriu în paralel cu discursul lui). A trecut la „realizări” sau la promisiuni de realizări, „dacă vor permite condiţiile politice” (a băgat strâmba cu ameninţarea – de ce nu mă lăsaţi să am o ţară stabilă în mână, reorganizată teritorial cum vreau eu, cu sluj la New World Order a (M)UE – suntem dependenţi de toţi cei la care v-am îndatorat pentru două generaţii ca să ne îmbogăţim noi, cei din PD-L, şi „dorim să rămânem angrenaţi” în acest proces de adoptare a avortonului euro-Schengen. „Consolidarea politicilor europene” – blah-blah. „Cooperare şi verificare”, „evaluare”, „aşteptăm propunerile concrete”… Eu şi numai eu, cu Bulgaria de mână, vreau în Schengen, să muncească românii acolo, că acasă n-am de gând să-i las să muncească. Politica agricolă comună, disciplină, Codex Alimentarius adică.
Acum o bagă cu Dunărea, de parcă e fluviul din ograda proprie. Şi cu Nabucco… (Mene, mene, techel, upharsin…)
Până la urmă, auzim nimic.
Ce puii mei? Că m-am săturat! Unde sunt azi politicieni de talia lui Churchill, JFK, Thatcher, Reagan etc?
Trăim într-o lume imbecilă. Şi cred tot mai mult că timpul nu mai are răbdare.

––––––

Ah… „Moderaţie şi echilibru” – strecurate între Africa şi Palestina… Am priceput „preocuparea şi maxima atenţie” pentru programul nuclear iranian. „Smart defense” – nu era greu de pronunţat… „Confruntă” (cronfruntră) a fost mai încruntat, înainte de aplauze. A plecat iar în tăcere, iar ambasadorii n-au ce să scrie în rapoartele lor către acasă, unde interesa doar CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA!

Jalnic! „Primăvara arabă” în ianuarie românesc rece! Iar oamenii SUNT şi rămân în stradă.