Vă făceaţi iluzii? Nu vă mai faceţi, dragii mei… Eu miroseam demult că parfumul libertăţii noastre, „prea-libertate”, nu putea decât să deranjeze nasului creierelor inepte care conduc lumea. O lume proastă, care parcă intenţionat se vrea decelată între bun-simţ intelectual şi tâmpenie anarhistă, inteligenţă şi prostie, elevare şi grobianism. Iar „ei”, semidocţii şi mediocrii de la putere, obsedaţii de putere, bolnavii de putere ajung să creadă că mediocritatea lor îi transformă în conducători, din moment ce marea masă a populaţiei lumii este dobitoacă sau receptivă la îndobitocire. Marea masă vrea conducători. Fatalmente, isprăveşte prin a şi-i alege din mediocritate, cu rari excepţii.
Or, mediocrii politicieni care visează la „noi ordini mondiale” nu se vor ridica decât rareori la nivelul lui Pericle, de exemplu. În cazuri fericite, vor fi câte un Alexandru cel Mare sau Napoleon Bonaparte, Winston Churchill sau Margaret Thatcher. În celelalte cazuri, vor fi admiratori secreţi ai lui Hitler sau Stalin, cu dorinţa ascunsă de a deveni Buddha. Şi atunci vor crede că deţin adevărul şi că au o „misiune”. Prin urmare, vor tăia, la un moment sau altul, libertatea oricărui om care li se va părea duşman.
Să fim realişti! Câţi politicieni au iubit presa, a patra putere în stat? Aud?… Cum vor putea ei iubi „presa” la nivel absolut, adică Internetul şi blogosfera, scăpate de orice cenzură de tip CNA (limbaj indecent etc.)? E clar că nu! Numai că nu aveau – într-o lume democratică – cum să găsească pretextul legal intrinsec. Ei bine, uite că-l găsesc: terorismul, criza financiară, protejarea educaţiei copiilor (de parcă îi durea în cot de asta: au blamat tot ce era educaţie puritană – azi e delict să fii anti-homosexual!) Totul pentru a închide gura celor care doar văd, gândesc, ştiu ce gândesc şi scriu.
Au avut răbdare cu noi doar pentru a ne lăsa să ne facem ca fraierii, singuri, fişe personale, îndosarieri, auto-rechizitorii. Publice www! Cu minciuna de confidenţialitate pe buze.
Vor şti de unde şi cum să ne ia pe fiecare, după slăbiciuni, din moment ce am fost suficient de proşti ca încrezători în Libertate încât să nu ne mai temem de dictaturi crunte.
Dictatura abia urmează.
Blogosfera este cântecul de lebădă al libertăţii noastre. Să ne bucurăm de ea în fiecare clipă! Şi să rezistăm cu o clipă mai mult decât credeau ei că vom rezista!

http://oasteadigitala.com/2012/01/24/petitie-impotriva-cenzurii-internetului/

Anunțuri