Un foarte bun prieten al meu, mai bine informat, m-a sfătuit acum vreo două zile „să-mi ţin gura” în ce priveşte Roşia Montana, că nu se ştie în ce mă bag, că interesele imense transcend putinţa noastră de bloggeri limitaţi la libertatea cuvântului în deşert. Aşa o fi. Dar nu-l ascult acum, având şi scuza că deja problema a ieşit pe sticlă iar apele se despart: vedea-vom cine are interese şi cine nu. Prietenul meu, din curiozitate înnăscută, chiar a făcut o vizită de curiozitate în zona „periclitată” – iată vile ale căror parcări sunt umplute cu maşini cu numere străine… Mai lipseau indicatoarele cu „Fotografiatul interzis”.

De unde atâta tevatură – e firesc să te întrebi.
S-o spunem pe şleau, înainte de toate. Aurul, totuşi considerabil, e UN MIZILIC. Sub aur se află bogăţii nepreţuite, la care poţi ajunge doar folosind cianură (periculoasă ecologic dacă e să te referi doar la exploatarea aurului şi argintului). În lista de metale rare pe care le enumerează Dl. Aurel Sântimbrean (vezi postarea mea anterioară referitoare la Roşia Montana) NU SUNT MENŢIONATE CELE DE LA FUND, cu adevărat rare şi preţioase: litiu şi uraniu. Am spus tot? Litiu: cel mai mare zăcământ ar fi cică în Chile, dar dacă se va va dovedi al doilea, mic copil?… – nu uitaţi că fără litiu nu vă merg telefoanele mobile…. Uraniu…Ce te faci dacă afli că SUA şi Rusia nu sunt primii producători din lume?…
Dar, până la avuţii materiale, patrimoniul cultural al zonei, legat de romani (pentru Roşia Montana a venit Traian – nu traian băsescu – să facă Dacia Felix), este I N E S T I M A B I L !

„Rosia Montana este cea mai veche localitate miniera din Romania, find atestata documentar de numai putin de 1870 de ani. In prezent Rosia Montana este amenintata de distrugere prin propunerea de proiect a companiei Rosia Montana Gabriel Resources. Cu toate acestea, campania Salvati Rosia Montana, prin sprijinul si solidaritatea arata de oameni din lumea intreaga, reuseste cu fiecare zi in plus sa castige lupta de salvare a zonei.

Mai mult, asociatia Alburnus Maior a initiat o serie de proiecte de dezvoltare alternativa a zonei, printre acestea numarandu-se FânFest, cel mai mare eveniment de mediu din tara si Drumul Aurului, drum verde ce invita vizitatorii zonei sa descopere Rosia Montana, Bucium si povestea aurului.

Istoria Rosiei Montane

Tablitele cerate, gasite in minele de la Rosia, sunt raspandite in muzee din toata Europa, fiind unul din izvoarele Dreptului Roman si „actul de nastere a poporului roman”, cum afirma Ion Baltariu, in „Tripticele din Transilvania”. Din tablita cerata nr.XVlll, datata 6 februarie 131, se cunoaste pentru prima oara numele localitatii de Alburnus Maior, locul de unde dacii si mai tarziu romanii isi extrageau aurul.

Bogatiile Muntilor Apuseni (Metaliferi) au constituit un motiv in plus pentru cucerirea Daciei (106 e.n.) de catre imparatul Romei, Traian. Vechimea daco-romana a lucrarilor miniere din Orlea, Carpen si Gauri a fost confirmata si de analizele efectuate cu C14 de catre muzeul minier de la Bochum din Germania. Primele mine din Europa s-au aflat aici insa din vremurile cand inca Roma, cetatea eterna, nu exista.

Este locul unde Cotilus Bruda, guvernatorul roman a fost aruncat in prapastie de catre fiul lui Decebal, aici sunt ingropate sicriele armatei lui Coshuth, care n-a reusit sa treaca de Rosia Montana, sunt muntii lui Avram Iancu si ai legendarei sale legiuni, sunt muntii lui Popa Balint si ai lui Horea, Closca si Crisan.

Pe teritoriul Rosiei Montane se afla sute de gospodarii realizate in timp cu mare truda, un centru istoric prin arhitectura si vechimea constructiilor, diferite constructii administrative, economice, social-culturale, un muzeu al mineritului unicat prin piesele detinute, case memoriale, o rezervatie arheologica si multe alte minunatii geologice, radacini neimaginat de adanci si de viguroase ale istoriei noastre.

Vestigii arheologice

Mausoleu Antic
O descoperire senzationala la Rosia Montana a fost dezvelirea unui mausoleu antic in regiunea Hop – Gauri. Mormant dublu circular, este singurul descoperit pe teritoriul Romaniei, din perioada Daciei romane si conservat atat de bine. Datorita presiunii din partea arheologilor din tara si din strainatate, precum si din partea localnicilor, s-a decis conservarea sa in situ printr-un program special. Ramane insa neclar cat de eficient va fi acest proiect, avand in vedere ca mausoleul s-ar afla intre o halda de steril si o cariera deschisa in care s-ar face explozii permanent.

Roata Hidraulica
Descoperirea in situ a rotii hidraulice de la Roşia Montană din sectorul Păru-Carpeni este prima de acest gen dupa cele similare, cunoscute în sudul peninsulei Iberice (în situri miniere antice din Spania si Portugalia) de la începutul secolului XX. Roata hidraulică de la Păru Carpeni a avut rolul de drenare a apelor de mină din acest sector subteran antic. Principiul ei de funcţionare presupune existenţa mai multor astfel de dispozitive de lemn, care asigurau împreună ridicarea apelor de mină pe o înălţime suficient de mare pentru a permite continuarea activităţii miniere sub nivelul pânzei freatice. Mai mult

Galerii Romane
Aici pot fi vizitate galerii romane, formate din tuneluri trapezoidale – tehnica atribuita perioadei romane si pre-romane si pot fi vazute monumente istorice si unelte pentru minerit, gasite de arheologi, precum si constructiile folosite pentru separarea aurului de piatra, numite „steampuri”. Acestea erau alimentate de lacuri artificiale de acumulare numite „tauri”.

(mai mult – http://rosiamontana.org/categorii.shtml?cmd%5b297%5d=c-1-30354&cmd%5b292%5d=x-298-30394&x=30394&set%5b290%5d=selected-30354&set%5b297%5d=selected-30394)

Hoţia proastă, incalificabilă, pentru un rahat de parandărăt politicienesc mizerabil, riscă – pentru prima dată în istorie – să fure, pe lângă prezent, TRECUTUL şi VIITORUL unei naţiuni. Iar noi toţi vom fi complici dacă tăcem, şi vinovaţi în faţa istoriei.

Roșia Montană (în germană Goldbach, în maghiară Verespatak, în latină Alburnus Maior) este o localitate minieră din Munții Apuseni, județul Alba, Transilvania, România. Este reședința comunei Roșia Montană.
Pe Harta Iosefină a Transilvaniei din 1769-1773 (Sectio 137), localitatea apare sub numele de „Veres Patak” (traducere în limba romană „Pârâul Însângerat/Roșu”).

Este situată în Valea Roșiei, străbătută de râul Roșia. Râul Roșia este bogat în minerale, în special fier care îi dă o culoare roșiatică, de unde și denumirea comunei în română și maghiară. Culoarea roșiatică a apei se datorează mineritului excesiv ce durează de peste 2000 de ani ce a dus la distrugerea pânzei freatice; conținutul apei depășește de 110 ori limita legală la zinc, de 64 de ori la fier și de 4 ori la arsenic, ceea ce o face nepotabilă[2].

Ruinele cetății romane Alburnus Maior

Localitatea are o existență milenară, fiind cunoscută încă dinaintea cuceririi Daciei, amintită de Herodot, Pliniu, Titus Liviu și este una din cele mai vechi localități cu tradiție în exploatarea metalelor prețioase din Europa.
A fost înființată de către romani în timpul domniei lui Traian ca oraș minier cu coloniști din Iliria.
Era cunoscută sub numele de Alburnus Maior. Primul document în care s-a specificat acest nume este o tablă din ceară ce datează din 6 februarie 131.
În ruinele fostei cetăți, arheologii au descoperit locuințe, morminte, galerii miniere, unelte pentru minerit, multe inscripții în limba greacă și latină și 25 de table de ceară.[3] Multe din descoperirile arheologice pot fi văzute în Muzeul Mineritului din Roșia Montană. Din istoria mineritului se mai poate aminti că pe valea Roșiei erau șteampuri care funcționau asemănător morilor de apă, fiind folosite pentru măcinarea minereului, în perioada anului când pe valea Roșiei debitul apei era insuficient pentru șteampuri, se deschidea stăvilarul unui lac (tău) artificial.
Roșia Montană a cunoscut și trăit toate evenimentele istoriei românilor: În anul 1784 casele exploratorilor au fost distruse de către revoluționarii lui Cloșca, născut în satul Cărpiniș, iar în timpul revoluției din 1848 Avram Iancu a avut aici pe Simion Balint, unul din cei mai devotați revoluționari.
Aici s-a născut și a copilărit Iulia Faliciu, soția lui B.P. Hașdeu și mama poetei Iulia Hașdeu. B.P. Hașdeu a cunoscut-o în anul 1865, în casa protopopului Simion Balint.

Populația

Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor este de religie ortodoxă (3.322 locuitori). Urmează religia romano-catolică cu 154 de credincioși. Alte religii, precum și ateismul, sunt prezente cu procente mult mai mici.
Anul Total Români Unguri Romi
1850 5.756 4.651 (81%) 669 170
1880 5.640 4.130 (73%) 1.452 n/a
1890 5.543 4.037 (73%) 1.472 n/a
1900 5.665 4.211 (74%) 1.424 n/a
1910 5.165 3.623 (70%) 1.515 n/a
1920 4.252 3.341 (79%) 880 n/a
1930 4.362 3.673 (84%) 609 60
1941 5.409 4.557 (84%) 651 n/a
1956 4.169 3.684 (88%) 416 63
1966 4.591 4.178 (91%) 317 87
1977 4.393 4.060 (92%) 157 168
1992 4.146 3.808 (92%) 104 228
2002 3.872 3.518 (91%) 55 289

Roșia Montană este situată în centrul Munților Apuseni, la poalele Munților Metaliferi la 80 km de orașul Alba Iulia, 15 km de Câmpeni și 11 km de Abrud. Aflându-se aproape de nodul rutier dintre DN 74 și DN 75 accesul se face cu ușurință din toate părțile:
Din Alba Iulia pe DN 74 pe ruta Alba Iulia – Zlatna – Abrud – Roșia Montană.
Din Cluj-Napoca pe DN 75 pe ruta Cluj-Napoca – Turda – Baia de Arieș – Câmpeni – Roșia Montană.
Din Oradea pe DN 76 și DN 75 pe ruta Oradea – Beiuș – Ștei – Nucet – Câmpeni – Roșia Montană.
Odată cu apariția controversatului Proiect minier de la Roșia Montană, mai exact odată cu începerea explorărilor aurifere din 1997, proiectele de turism au fost practic înlăturate de pe agenda autorităților locale, mizându-se exclusiv pe acest proiect aflat în totală contradicție cu conceptul de dezvoltare durabilă, obiectiv specific fiecărei comunități locale civilizate. La polul opus de gândire se afla localitățile de pe Valea Arieșului, situate pe traseul Turda – Câmpeni și Câmpeni – Albac – Horea – Beliș – Huedin s.md., în care turismul rural, alături de alte activități specifice zonei (creșterea animalelor însoțită de subvenții, culegerea fructelor de pădure, prelucrarea lemnului, etc.) s-a dezvoltat puternic în ultimul deceniu, reprezentând deja o soluție viabilă de dezvoltare pe termen lung. Odată cu punerea în exploatare a Proiectului minier de exploatare la suprafață prin cianurare există riscul ca întreg turismul din Munții Apuseni să aibă de suferit datorită imensului baraj cu cianuri și a potențialelor infiltrații în pânza freatică din întreaga zonă, fiind posibilă chiar o depopulare masivă a întregii zone.

Prezentare
Roșia Montană este o localitate răspândită pe versanții văii Roșiei, nume căpătat datorită culorii roșiatice a apei din cauza conținutului ridicat în oxizi de fier. Situată la o altitudine de aproximativ 800 m, în valea Roșiei se îmbină culmile domoale ale dealurilor premontane cu masivele muntoase înalte pe care se mai pot vedea urme ale exploatării îndelungate.
Munții sunt acoperiți de păduri, pășuni sau fânețe dând aspectul specific Munților Apuseni. O caracteristică unică a peisajului este prezența nenumăratelor lacuri artificiale numite „tăuri”. Aceste lacuri au fost creeate inițial pentru a folosi activității miniere iar astăzi folosesc în scopuri de agrement. Există în această localitate peste 105 tăuri, lacuri sau stăvilare (Țarina, Tăul cel Mare, Anghel, Brazi, Corna etc.) rezultat al activității miniere.
În apropierea Roșiei Montane se află două formațiuni geologice unice declarate monumente ale naturii: Piatra Corbului și Piatra Despicată. Piatra Corbului este situată pe Dealul Cârnic la o altitudine de aproximativ 950 m iar Piatra Despicată se află între Dealul Cârnic și Dealul Cetății.

Dealul Cetății este probabil cea mai importantă mărturie istorică, aici putând încă fi observate galeriile și puțurile din fostele mine romane. Se află la aproximativ o jumătate de oră de mers din centrul comunei. Aici s-au găsit 25 de table cerate care atestă existența milenară a oamenilor în aceste locuri. Cea mai importantă este placa nr. XVIII, singura pe care este trecută data 6 ianuarie 131 d.C. și denumirea de Alburnus Maior. A fost descoperită în anul 1854 și în prezent se află expusă în Muzeul Mineritului din incinta fostei exploatări miniere. Este și locul amplasării cetății Alburnus Maior.
Cetatea Alburnus Maior se află pe Dealul Cetății în apropierea fostelor exploatări romane și a reprezentat punctul de apărare al localității și ale exploatărilor aurifere. Aici, arheologii au descoperit locuințe, morminte, unelte pentru minerit, multe inscripții în limba greacă și latină și 25 de table de ceară.[3] Majoritatea din descoperirilor arheologice pot fi văzute în Muzeul Mineritului.
Muzeul Mineritului se află în apropierea fostei exploatări miniere. Aici pot fi vizitate fostele galerii romane, formate din tuneluri lungi de zeci de kilometri, pot fi văzute monumente istorice și unelte pentru minerit, găsite de arheologi în ruinele fostului oraș, și construcțiile folosite pentru separarea aurului de piatră, numite „șteampuri”. Acestea erau alimentate de lacuri artificiale de acumulare numite „tăuri”.
Casele vechi din secolele XVIII-XIX (monumente de arhitectură populară).
Monumentul Eroilor Români din Primul Război Mondial. Obeliscul este amplasat în centrul localității și a fost ridicat în anul 1925, în memoria eroilor români căzuți în Primul Război Mondial. Monumentul, cu o înălțime de 4 m, este alcătuit dintr-un postament din beton, pe care se înalță soclul și obeliscul în formă de piramidă, care are în terminație 3 cruci. Împrejmuirea este asigurată de un gard din plasă de sârmă. Pe fațada monumentului se află un înscris comemorativ: „1914-1918/ Închinare lui Dumnezeu/ Cinstire eroilor neamului“.
[modificare]Monumente naturale

Piatra Corbului

Pe raza comunei Roșia Montană se află doua situri geologice protejate, declarate monumente ale naturii: Piatra Corbului și Piatra Despicată.
Piatra Corbului se află în sudul comunei la aproximativ o oră de mers, pe versantul sudic al Dealului Cârnic. Rezervația geologică ocupă o suprafață de 5 ha, la altitudini cuprinse între 950 și 1100 m și deține acest statut din anul 1969.Formațiunile ocrotite sunt iviri masive de andezite, ce au luat forma unei cetăți în ruine sau a capului unui corb, de unde și denumirea. Stâncile sunt supuse unui proces intens de modelare și dezagregare. Crestele stâncilor sunt presărate cu ace și turnuri ascuțite și surplombe imense ce indică locurile de unde pe parcursul timpului s-au desprins blocuri imense de rocă. Numeroasele excavații din stâncă indică locurile vechilor galerii romane, astăzi distruse.
În apropierea Pietrei Corbului, între Dealul Cârnic și Dealul Cetății se află altă formațiune geologică protejată, numită Piatra Despicată. Este formată dintr-o stâncă imensă, separată de sol și formată dintr-un tip de rocă nemaiîntâlnit prin acele locuri. Proveniența stâncii este necunoscută. Legenda spune că ar fi fost scăpată acolo de un uriaș ce o transporta pe brațe peste Munții Apuseni cu mii de ani în urmă.
Accesul se poate face din centrul comunei, pe un fost drum industrial.
[modificare]Lacuri
Pentru separarea aurului de restul minereului s-au construit mori de apă numite „șteampuri”. Debitul pârâielor ce treceau pe lângă exploatările miniere era prea scăzut, încât pentru punerea în funcțiune a șteampurilor s-au construit mai multe lacuri artificiale numite „lacuri pentru șteampuri” sau „tăuri”. Majoritatea lor mai există și astăzi și nemaifiind utile scopului lor inițial au fost amenajate pentru piscicultură, agrement și pescuit sportiv.

Tăul Cornei

Roşia Montană (vechi şteampuri;[6] desen din secolul al XIX-lea)
Tăul Mare este situat aproape de izvoarele văii Roșia, la o altitudine de 930 m. A fost construit în anul 1908 și a primit numele de Tăul Mare datorită întinderii lui pe o suprafață mai mare decât celelalte lacuri.
Tăul Cornei este situat la obârșia văii Corna, afluent direct al râului Abrud, la mică distanță de satul Corna, la altitudinea de 930 m. Tăul Cornei este unul din cele mai frumoase și mai vizitate tăuri din zonă.
Tăul Brazi este situat pe un afluent al văii Roșia, la mică distanță de Tăul Cornei la aceeași altitudine de 930 m. Se spune că lacul ar fi fost construit din ordinul Mariei Tereza. Lacul este înconjurat de o poiană cu vedere spre dealurile din împrejurimi și de o pădurice de brazi, de unde și denumirea.
Tăul Țarinii este cel mai înalt lac din bazinul Roșiei situat la o altitudine de aproape 1000 m în apropiere de Tăul Mare. Lacul este înconjurat de o țarini, de unde și denumirea, și de câteva case împrăștiate prin apropiere. Datorită poziției într-un loc deschis, de pe malurile lacului se deschide o panoramă spre Vârful Vulcan (1263 m) declarat monument al naturii datorită formațiunilor sale carstice.
Alte lacuri din bazinul Roșiei sunt: Tăul Anghel, situat în imediata apropiere de Tăul Brazi la nici 100 m distanță; Tăul Muntari, cel mai vechi și mai mic din zonă; Tăul Gaurari, aflat pe Valea Seliștei un, afluent direct al Abrudului și Tăul Cartuș aflat puțin mai jos de Tăul Brazi într-o albie îngustă.

Roșia Montană este un loc al poveștilor. Printre localnici circulă fel de fel de povești despre morojnițe și vâlve. Morojnițele se cred a fi niște ființe ce după miezul nopții se dau de trei ori peste cap și se transformă într-un animal asemănător cu veverița și care fură laptele de la vaci. Vâlvele se cred a fi niște stafii care pot lua diferite forme și trăiesc în fostele mine și se arată din când în când localnicilor.
Legenda Întemeierii Roșiei spune că aurul a fost descoperit prima dată în zonă de către o femeie pe nume Cotroanța care venea cu caprele pe un deal numit Chernic. Aici a găsit un bulgăre care strălucea la soare și și-a dat seama că e de aur. Una din fostele galerii din apropierea Tăului Mare a primit numele Cotroanța[7].

Prezentarea proiectului minier

Locul a devenit cunoscut după ce o companie română-canadiană, Roșia Montană Gold Corporation (RMGC) obține licența de concesiune pentru exploatare nr. 47/ 1999, pentru exploatarea minereurilor de aur și argint din perimetrul Roșia Montană, licență obținută prin transfer de la Minvest SA Deva și nu prin licitație. Licența este valabilă doar pentru exploatarea veche, care a fost închisă în 2006. De altfel autorizația de mediu, emisă pentru Minvest, a expirat în decembrie 2004, dar exploatarea de mici dimensiuni a continuat până în 2006, în condițiile în care licența nr.47/1999 nu a fost anulată.[8]
RMGC este o companie înființată în anul 1997, în județul Alba, în care acționari sunt Gabriel Resources, firmă canadiană și acționar majoritar – cu 80,46% din totalul acțiunilor, compania minieră de stat Minvest Deva – cu 19,31% și alți acționari minoritari – cu 0,23%[9]. Proiectul minier de la Roșia Montană este prevazut a se desfășura pe parcursul a 17 ani, pe o suprafață de 12 km², timp în care se estimează că vor fi extrase aproximativ 300 tone de aur și 1600 tone de argint [10]. Compania nu a primit încă autorizațiile necesare începerii proiectului, în prezent proiectul fiind în curs de evaluare la Ministerul Mediului[11].
Proiectul Roșia Montană este combătut de Academia Română prin Declarația Academiei Române în legătură cu proiectul de exploatare minieră de la Roșia Montană[12] și Academia de Studii Economice București [8], în urma unor analize științifice date publicității. Prezidiul Academiei Române a emis o declarație în legătură cu poziția celor trei academicieni, printre care Răzvan Theodorescu, privitor la proiectul de exploatare a aurului de la Roșia Montană:
„Cei trei membri ai Academiei Române care au făcut parte din „Grupul independent de monitorizare a Proiectului Roșia Montană” nu sunt reprezentanți acreditați ai Academiei și au exprimat opinii personale. Domniile lor reprezintă o minoritate nesusținută de marea majoritate a membrilor Academiei.”

Impactul asupra mediului
Proiectul constă în deschiderea celei mai mari exploatări aurifere la suprafață, prin cianurare, din Europa care va cuprinde, în Valea Roșia, patru cariere deschise și o uzină de prelucrare cu cianuri a aurului și argintului, iar în Valea Corna un iaz de decantare a substanțelor chimice cu o suprafață de 367 hectare.
Una din principalele temeri cu privire la acest proiect este legată de un posibil accident ecologic asemănător celui de la Baia Mare din anul 2000, când ruperea unui baraj al iazului de decantare a dus la poluarea cu cianură a Tisei și a Dunării, moartea a 1200 tone de pește și contaminarea resurselor de apă a 2 milioane de oameni.
Totuși, experții de la Norwegian Geotechnical Institute (NGI)[14], care au studiat proiectul barajului ce urmează a fi construit la Roșia Montană, au estimat că, dacă se respectă proiectul, barajul Corna poate prezenta siguranță. Riscul poluării apei a fost evaluat – în baza aceleași proiecte ale companiei – de specialiști internaționali, sub coordonarea Prof. Paul Whitehead, de la Centrul de Cercetări al Mediilor Acvatice, Universitatea Reading (Marea Britanie), care au estimat că, în cazul Roșia Montană, riscul producerii poluării accidentale a apei este redus, ca de altfel și riscul poluării transfrontaliere.[15].
În proiect se prevede că pe măsură ce se va încheia activitatea în cele patru cariere de suprafață propuse, acestea vor fi reumplute cu pământ, cu excepția carierei Cetate, care va fi umplută cu apă și transformată într-un lac de agrement. Întreaga zonă va fi plantată cu vegetație. Planurile de închidere și post-închidere a minei au fost gândite astfel încât să se asigure o monitorizare permanentă pe parcursul a 50 de ani după încheierea exploatării, măsură condiționată de asigurarea resurselor bănești absolut necesare și care trebuie avansate sub forma unor garanții sau depozite bancare necesare acoperirii acestor cheltuieli.
O eventuala externalizare a acestor activități de închidere și post – închidere a proiectului minier (denumit impropriu minier întrucât tehnologic avem un proiect mai degrabă industrial, specific industriei materialelor de construcții și industriei chimice) poate compromite proiectul prezentat, firmele găsind multe „portițe legale”, inclusiv intrarea în faliment pentru „a nu arunca bani” cu refacerea mediului. Constituirea unui depozit bancar sau alte instrumente de garanții certe pentru finanțarea activităților de închidere și post-închidere pentru întreaga durata de 50 ani ar înlătura acest risc, însă istoricul acestui proiect ne arată că instituțiile statului român sunt mai puțin meticuloase.
Proiectul de la Roșia Montană a iscat multe divergențe în ceea ce privește problemele de mediu și utilizarea tehnologiei pe bază de cianură. Mai multe ONG-uri au ridicat problema potrivit căreia Parlamentul European interzice tehnologiile de extracție pe bază de cianură, Comisia Europeană fiind însă cea care decide în privința legislației. Poziția oficială a Comisiei Europene privind tehnologia pe bază de cianură – privind exploatarile deja existente și nu pe cele viitoare – este prezentată într-o declarație din iulie 2010 a comisarului pentru mediu Janez Potocnik în care acesta afirmă că „interzicerea totală a cianurii în activitățile miniere nu este justificată din punctul de vedere al mediului și al sănătății”[16]. De asemenea, el menționează că legislația existentă cu privire la managementul deșeurilor extractive (Directiva 2006/21/EC)[17] include cerințe precise și stricte, care asigură un nivel de siguranță pentru managementul deșeurilor provenite de la exploatările miniere[18].
[modificare]Impactul asupra economiei locale
Roșia Montană Gold Corporation a achiziționat, începând din 2002, 78% din cele 794 de gospodării aflate în zona de impact a proiectului. Din aceste 794 de gospodării, 143 au fost case nelocuite, 150 de familii au acceptat sa fie strămutate, iar 501 familii urmează să fie mutate pe un alt amplasament numit Piatra Albă, aflat la circa 5 km. de sat [19]. Valoarea totală a investiției în achiziția de proprietăți se ridică la peste 71 de milioane de dolari. Aceste achiziții discutabile – ce nu fac obiectul de activitate al companiei RMGC – au fost făcute în condițiile în care documentația proiectului minier era în fază incipientă, proiectul de exploatare minieră la suprafață, prin cianurare nefiind aprobat nici în prezent datorită riscului distrugerii pe termen lung a mediului generată tehnologic de uriașul lac de decantare cu cianuri (prevăzut a se întinde pe o suprafață de aproape 400 hectare). Cumpărarea doar parțială a proprietăților din zona de exploatare creează greutăți serioase companiei RMGC deoarece aprobarea proiectului și implicit activitatea de exploatare nu poate începe fără acceptul tuturor proprietarilor de teren, ale căror drepturi sunt apărate atât de legislația românească cât și de cea europeană. În cazul unor aprobări abuzive din partea instituțiilor statului român („la limita legii”) există riscul antrenării statului român în litigii interminabile, cu costuri ridicate (ce pot fi imputabile persoanelor vinovate sau suportate de contribuabilul român). Conform estimărilor discutabile ale companiei, proiectul va crea peste 2300 de locuri de muncă în faza de început a lucrărilor de descopertare și peste 800 de locuri de muncă permanente după ce proiectul va deveni operațional. Asa cum se spune în comunicatul Academiei Romane, exploatarea proiectată nu reprezintă o soluție de dezvoltare durabilă, pe termen lung, problemele sociale și economice ale zonei rămânând nerezolvate sau agravându-se după această perioadă. În același comunicat, referitor la locurile de munca create în perioada operațională a exploatării acestea sunt estimate de Academia Româna la circa 300, număr nesemnificativ în raport cu nevoile locale, care ar cere o soluție de durată, bazată pe resurse regenerabile.
Pe de altă parte, un studiu al experților britanici de la Oxford Policy Management estimează că proiectul minier de la Roșia Montană ar putea avea o contribuție potențială de 19 miliarde USD la PIB-ul României, prin prisma efectului de multiplicare generat de proiect pe întreaga sa durată de viață – 2 miliarde de dolari investiția inițială, 7,5 miliarde de dolari prin vânzări de aur, 2,25 de miliarde prin cheltuieli cu bunuri, servicii și forță de muncă, 1,75 miliarde venituri la bugetul de stat prin plata impozitelor, iar alte 6 miliarde de dolari contribuție cumulate la PIB.
Evaluarea economică a proiectului făcută de profesorii de la Academia de Științe Economice București și dată publicității apreciază un câștig nesemnificativ din partea statului român , raportat la riscurile asumate pe termen lung. ASE București prezintă 24 argumente, fundamentate științific și care impun oprirea acestui proiect, apreciat ca fiind în mod vădit, dezavantajos pentru statul roman și în contradicție cu unele prevederi din legislația româna și cea europeană [8]. (Textul declarației a fost adoptat în cadrul adunării generale a membrilor Academiei Române din ziua de 16 iulie 2004.)
Impactul asupra sitului arheologic
Istoria de 2000 de ani de minerit a Roșiei Montane a avut ca rezultat apariția unor cariere și a unor vaste zone subterane înțesate de galerii nesigure, care în prezent sunt blocate și nu pot fi vizitate de publicul larg din cauza lipsei de siguranță[21]. Moștenirea culturală din Roșia Montană nu a fost cercetată sistematic până în anul 2000, când a fost demarat unul din cele mai mari programe de cercetare arheologică de salvare din România – programul „Alburnus Maior”, coordonat de muzeul Național de Istorie a României și finanțat în întregime de compania minieră care propune proiectul Roșia Montană. În urma programului, au fost delimitate zone protejate cu obiective arheologice și arhitecturale conservate in situ. De asemenea, s-au stabilit zonele descărcate de sarcină arheologică pentru redarea lor în circuitul economic.

Casele monument istoric de la Roșia Montană, într-o avansată stare de degradare
Centrul istoric al comunei este declarat zonă protejată și nu va fi afectat de exploatarea minieră. Aici, 35 de case monument istoric și trei biserici urmează să fie restaurate odată cu demararea proiectului minier. În 2010 a fost finalizată restaurarea primei case din Centrul Istoric, care în prezent adăpostește expoziția de istorie a mineritului „Aurul Apusenilor”. În momentul de față, cea mai mare parte a caselor monument istoric sunt într-o stare avansată de degradare, instabile și imposibil de folosit.
În prezent, Roșia Montană nu dispune de condițiile de bază pentru practicarea turismului la standarde europene – rețeaua de canalizare este restrânsă, iar accesul spre frumusețile naturale ale zonei este dificil.
Proiectul Roșia Montană Gold Corporation (RMGC) este „tipic pentru operațiile imediate care compromit definitiv dezvoltarea de largă perspectivă a zonei” și „echivalează cu radierea unei părți notabile din suprafața unui județ și a două milenii de istorie”, a susținut Uniunea Arhitecților din România (UAR), într-o poziție oficială exprimată în 26 noiembrie 2010.
Un studiu recent realizat de arhitectul britanic Dennis Rodwell, expert Unesco, arată că propunerea de a include Roșia Montană pe lista tentativă a UNESCO are “deficiențe majore”[19], în condițiile în care inițiativa nu este susținută de localnici, iar acordul comunității este un criteriu esențial în procedura de listare.
[modificare]Impactul asupra populației

Cartierul Recea din Alba Iulia, construit de compania RMGC pentru roșienii care au acceptat strămutarea din satul natal în vederea extinderii zonei de exploatare auriferă
Zona propusă pentru dezvoltarea proiectului minier reprezintă aproximativ 25% din teritoriul comunei Roșia Montană și implică strămutarea sau relocarea familiilor situate în zona industrială a proiectului, inclusiv a bisericilor și cimitirelor. În urma consultărilor cu comunitatea, compania a propus locuitorilor satului Roșia Montană două soluții cu privire la amplasarea zonelor de strămutare, pentru extinderea zonei de exploatare pe o suprafață cât mai mare din actualul perimetru al comunei. O parte din locuitori și-au exprimat dorința fermă de a nu pleca din comună și ca atare nu vor să-și vândă companiei proprietățile, indiferent ce ofertă primesc, în timp ce alți locuitori au decis sa părăsească satul, dar pe un alt amplasament din zonă pentru a beneficia de oportunitățile pe care le va oferi mineritul la suprafață (în fond o activitate industrială) respectiv posibilitatea, prin avantajele oferite de companie, de a se muta definitiv din Roșia Montană, la oraș. Compania oferă, în condiții avantajoase, locuințe în Alba Iulia, în cartierul Recea, respectiv la circa cinci kilometri de Roșia Montană, în locul numit Piatra Albă. Cartierul Recea din Alba Iulia a fost finalizat și inaugurat în mai 2009, iar până în prezent 125 de familii au acceptat să se mute în casele din noul amplasament[23].
Distrugerea comunității Roșia Montană, veche de peste 2000 ani, prin strămutarea unei părți a populației, demolarea de clădiri (unele având calitatea de monument istoric), biserici, mutarea de cimitire și alte acțiuni similare este inacceptabilă pentru o societate civilizată se spune într-o declarație a Academiei Române.

Proiectul satului Piatra Alba
Piatra Albă este un proiect al firmei RMGC Roșia Montană. Situat la mai puțin de 5 kilometri de centrul actual al satului Roșia Montană, proiectul urmărește să asigure o nouă așezare pentru locuitorii acestei zone, aceștia fiind încurajați de companie să-și părăsească zona de locuit, inclusiv mutarea cimitirelor și bisericilor pentru extinderea zonei de exploatare a zăcământului aurifer.
Noua localitate este prevăzut a se dezvolta pe o suprafață de aproape 60 de hectare, în prima etapă, cu posibilitate de a se extinde. Proiectul companiei cuprinde construcții noi, cum ar fi: primărie, biserică, dispensar, farmacie, poliție, poștă, bancă, centru cultural, muzeu, pavilion deschis, pavilion deschis-piață comercială, școală primară, gimnaziu, grădiniță, creșă, hotel, cafenea, magazin mixt, magazin sătesc, locuințe colective, locuințe unifamiliale, zonă târg, acces parcare subterană, piață și alei pietonale, sală de sport, teren de fotbal, loc de joacă, patinoar, pârtie de sanie, parc, han, stație de transport în comun, benzinărie, parcare supraterană, iaz artificial, drum de acces pentru zona rezidențială centrală, drum de acces pentru școală și grădiniță. Toate aceste construcții promise, parte specifice activităților de turism montan, dacă vor fi realizate, vor majora costurile de exploatare ale companiei, existând posibilitatea legală de recuperare a „investiției” de la statul român. Dacă Proiectul de minerit Roșia Montană va fi aprobat atunci noua localitate va fi prima afectată de operațiile tehnologice generatoare de zgomot („pușcare” și concasare), praf (transport minereu dislocat și concasarea acestuia), elemente toxice (cianuri, steril), etc. De asemenea, deshumarea morților și „strămutarea” acestora, a cimitirelor și bisericilor va afecta latura morală și spirituală a locuitorilor, acesta fiind și motivul pentru care Biserica se opune [26]cu înverșunare acestei strămutări, impusă de tipul de exploatare a aurului, la suprafață și prin cianurare.

Reacția publică
În anul 2005 guvernul canadian a anunțat că susține proiectul Gabriel Resources în timp ce ministrul mediului din Ungaria, Miklós Persányi, a anunțat că guvernul ungar se opune proiectului (au existat speculații că poziția ministrului este determinată de miliardarul de origine maghiară George Soros, căruia proiectul îi amenință poziția de important deținător de aur)[2]. În ceea ce privește poziția Guvernului României, Adriean Videanu, fostul ministru al Economiei, a declarat la sfârșitul anului 2009: „Vrem să includem în Programul de Guvernare demararea cât mai rapidă a proiectului Roșia Montană pentru ca piața aurului favorizează asemenea proiecte”.
Academia Română, Academia de Studii Economice București, Biserica Ortodoxă, Biserica Catolică și Biserica Unitariană și-au exprimat opoziția categorică față de proiectul minier. De altfel, din punct de vedere tehnologic nici nu putem vorbi de un „proiect minier” ci mai degrabă asistăm la un proiect industrial – apropiat industriei materialelor de construcții – întrucât operația de extragere a minereului aurifer nu se face prin metode clasice de către mineri ci direct, la suprafață, prin dislocarea (așa numita operație de „pușcare”) muntelui, urmată de transportul și concasarea minereului aurifer și separarea aurului – prin cianurare – în recipiente speciale. Fluxul tehnologic menționat mai sus a obligat și obligă compania canadiană să cumpere cât mai multe proprietăți și să asigure „facilități” celor interesați să părăsească zona pentru a nu întâmpina opoziția firească a locuitorilor generată de însăși tehnologia de lucru. Pe fundalul unui război de declarații pro și contra proiect, nu lipsită de importanță este și părerea localnicilor din Roșia Montană. Aceștia s-au constituit în mai multe ONG-uri ce susțin demararea proiectului de la Roșia Montană pentru o dezvoltare sustenabilă a regiunii[27]. Există, la nivel local, și o puternică opoziție, care prezintă o analiză sistemică a efectelor exploatării aurului prin cianurare , apreciindu-se că lichidarea integrală a resurselor aurifere într-un termen atât de scurt nu constituie o alternativă viabilă de dezvoltare, optând pentru extragerea minereului aurifer prin metode clasice și conservarea patrimoniul cultural și natural al zonei. De altfel sunt nedumeriți ce se va întâmpla cu zona Roșia Montană și locuitorii acesteia după extragerea și lichidarea întregului minereu de aur, argint și alte metale prețioase din zonă. Pe de altă parte, 21 organizații, instituții, sindicate și 11 primari, și-au afirmat sprijinul sentimental pentru proiectul Roșia Montană printr-o scrisoare deschisă, trimisă pe 18 ianuarie 2010 Președintelui României, Primului-ministru, ministrului Mediului și Pădurilor, Ministrului Economiei și Parlamentului. Printr-o altă scrisoare deschisă trimisă actualului ministru al culturii, Kelemen Hunor, la data de 21 iulie 2010 o facțiune locală, care încearcă să se substituie întregii comunități din Roșia Montană și zonele adiacente se declară, fără justificări, împotriva includerii localității în patrimoniul UNESCO. Ministrul Culturii Kelemen Hunor a eliberat în mai 2011 un certificat de descarcare arheologică a masivului Cârnic, act a cărui legalitate este disputată în urma anulării definitive și irevocabile de către instanță în anul 2004 a altui certificat eliberat de ministrul culturii de atunci, Răzvan Theodorescu[29]. Numărul opozanților informați ai proiectului minier este, însă, mult mai mare incluzând specialiști de marcă din domeniul minier care contestă studiile de impact ecologic ale utilizării tehnologiei de cianurare.

FânFest
Participanții de la FânFest 2010
Festivalul FânFest este un eveniment ce promovează valorile zonei: tradiții, ecoturism, ecologie, patrimoniul cultural. În cadrul acestui festival vin anual mai multe formații și interpreți din România și străinătate, printre care Ada Milea, Sarmalele Reci, Luna Amară, Shukar Collective, Timpuri Noi, Vița de Vie, Zdob și Zdub, având o audiență cuprinsă între 5000 și 10000 de participanți cu un maxim de 15.000 participanți in 2006.

Ziua Minerului

Festivalul Comunităților Miniere și al Tradițiilor Minerești, Ziua Minerului 2009
Ziua Minerului este cea mai importantă sărbătoare a comunității miniere din Roșia Montană, fiind marcată în fiecare an în ultimul weekend din august. Cu această ocazie sunt organizate petreceri câmpenești, concursuri sportive, competiții cu specific mineresc, concerte de muzică, dansuri populare.
Evenimentul încercă să readucă la viață valorile, simbolurile și tradițiile mineritului din Munții Apuseni prin implicarea întregii comunități în acest festival. La ediția din 2009, comunitatea din Roșia Montană a intrat în Cartea Recordurilor pentru cei mai mulți oameni care caută simultan aur cu șaitrocul.
Tot atunci a avut loc prima ediție a „Festivalului Comunităților Miniere și al Tradițiilor Minerești”, când 10 comunități din județele Alba, Hunedoara și Bihor și-au prezentat tradițiile și obiceiurile minerești, prin expoziții de carte și de fotografie, tablouri și obiecte minerești organizate pe epoci, amenajarea unui șteamp la dimensiuni reale și recitaluri susținute de Corul Minerilor din Roșia Montană și fanfara Consiliului Județean.
În 2010, peste 5000 de persoane au sărbătorit Ziua Minerului la Roșia Montană[necesită citare]. Evenimentul, susținut puternic de compania canadiană Roșia Montană Gold Corporation[36], a fost marcat printr-un mini-campionat de fotbal, muzică de fanfară, statui vii reprezentând personaje din Roma Antică, o demonstrație de lupte dintre daci și romani și parade de costume populare.

Personalități

Enea Hodoș (1858 – 1945), folclorist, scriitor.
Roșia Montană în filme și documentare

Nunta de piatră, (1973)
Flăcări pe comori, (1988)
Film documentar: Roșia Montană, Prețul aurului, (2004)[37]. Participă Ionel Haiduc, președintele Academiei Române; Ioan Piso, director al Muzeului Național de Istorie a Transilvaniei din Cluj-Napoca; Ștefan Răgălie, directorul general al Departamentului de Economie Industrială al Academiei Române; Corina Borș, arheolog etc.
Film documentar: Noul Eldorado (titlul original Új Eldorádó), producție Ungaria (2004)

(http://ro.wikipedia.org/wiki/Ro%C8%99ia_Montan%C4%83,_Alba)

Blestemat să fie cel care se atinge de darurile lui Dumnezeu! Iar noi avem datoria de a nu tace!

Anunțuri