sos.ro

Ion Stan, secretar la Comisia comuna permanenta a Camerei Deputatilor si Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activitătii SRI declara recent ca presedintele, guvernul, BNR si seful delegatiei FMI la Bucuresti au falsificat controlat datele economice ale tarii, in frunte cu PIB-ul, care a fost subapreciat cu 20% pentru a se justifica contractarea unor noi imprumuturi de la FMI:
”Puterea de la Bucureşti este cel puţin complice la o manoperă sistemică de falsificare a indicatorilor macroeconomici, care a împins la decizii politice greşite, ale căror efecte sunt trădarea de ţară, în varianta subminării economice şi a ştirbirii suveranităţii şi independenţei politice, urmare a aservirii faţă de organizaţii străine. Deşi anticipăm lipsa voinţei politice de a scoate adevărul la lumina legii, este bine să se ştie că faptele ce urmează pot fi cuantificate penal cu detenţia pe viaţă sau închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.
Astfel, la momentul actual, anul 2012, diferenţa dintre datele macroeconomice reale şi cele făcute oficial publice (după “prelucrarea” de către BNR, Ministerul Finanţelor Publice, Institutul Naţional de Statistică, Comisia Naţională de Prognoză) a ajuns, pe calea adâncirii diferenţei, menţinută în mod voit, dintre capacitatea administrativă macroeconomică şi capacitatea de evoluţie a economiei reale şi pe calea efectelor dezvoltării economiei reale, la dimensiuni considerabile. Datele privind produsul industrial brut sunt subevaluate cu circa 20 la sută (PIB real = PIB comunicat public + 20%).
Aceasta subevaluare a datelor economiei reale a fost necesară pentru a se demonstra, pe bază de date false, că România are nevoie de împrumuturi internaţionale.
Manopera prelucrării statistice frauduloase a fost realizată în cadrul unei strategii integrate pe care “asasinii economici” – în cazul României, Jeffrey Franks şi predecesorii săi – au aplicat-o la nivel global. Coordonatorii strategiei sunt marii anonimi din spatele FMI, având ca executanţi agenţii ocultei financiare din fiecare ţară, plasaţi la conducerea instituţiilor macroeconomice, respectiv persoane cumpărate, relativ ieftin, cu funcţii, bani şi alte avantaje.
Menţionăm că FMI are nevoie şi de datele reale, cu titlul de “date de uz intern” şi pentru aceasta a apelat la o reţea de furnizare: economişti, şefi ai băncilor, persoane din staff-ul primului-ministru, Consiliului Naţional Fiscal, Institutului Naţional de Statistică.
Unele dintre instituţiile cărora li s-au solicitat, în acest mod neoficial, datele reale, nu au putut răspunde la respectivele solicitări pentru simplul fapt că, în condiţiile instituţionalizării prelucrărilor statistice false, practic nu au avut acces la datele adevărate. În aceste condiţii, şeful delegaţiei FMI, Jeffrey Franks, a luat legătura, cu acceptul lui Traian Băsescu, cu şeful ANAF, Sorin Blejnar pentru a preleva datele reale direct din bilanţuri.
Sursele noastre ne-au comunicat faptul că existenţa unei interceptări “accidentale” a posturilor telefonice cu numerele 0728.666.063 şi 0741.239.082 ori accesarea bazelor de date ale operatorilor reţelelor respective de telefonie ar putea furniza dovezi irefutabile privind funcţionarea sistemului descris. Mai mult, am avea şi surpriza de a constata că şi “blonda lui Emil Boc” este integrată comandoului asasinilor economici ai României.
O altă menţiune importantă, care se impune, este aceea că, de regulă, şefii instituţiilor menţionate nu sunt direct angajaţi, ci câte unul-doi colaboratori apropiaţi acestora. Un vicepreşedinte de la Institutul Naţional de Statistică nu a acceptat iniţial să intre în reţeaua agenţilor informaţi. Urmările imediate au fost presiunile şi ameninţările cu demiterea, dacă nu consimte la furnizarea informaţiilor solicitate.
În loc de concluzii. În condiţiile utilizării datelor macroeconomice reale şi ale elaborării şi execuţiei corecte şi responsabile a bugetului naţional, România nu ar fi avut nevoie de împrumuturile FMI, sau în nici un caz în cuantumul în care au fost atrase”.

Preiau mai jos integral articolul Efectul MRU: SRI rinjeste coltii catre putere:

”Între serviciile secrete, SIE este marele cîștigător al perioadei post-decembriste”. Afirmația a fost făcută acum cîțiva ani de către fostul președinte Emil Constantinescu și pare să fie azi mai valabilă ca oricînd. În premieră absolută, președintele și primul ministru sunt oameni care provin din DIE/SIE. Un avantaj uriaș al serviciului amintit și care deranjează în mod cert restul serviciilor, dar, mai ales, SRI, picat pe locul doi deși e cel mai mare din România. Va înghiți SRI gălușca și se va resemna? Noi înclinăm să credem că nu, iar unele evenimente recente par să confirme asta.
SRI a dat semne de nervozitate încă de la prima vehiculare a numelui lui MRU pentru postul de premier, în 2009, atunci cînd l-a trimis la înaintare pe fostul purtător de cuvînt Ulieru să-l deconspire drept agent al unei puteri străine.
Puțin înaintea numirii de acum, alt fost greu al SRI, Virgil Măgureanu, a dat și el anumite semnale publice de nemulțumire, desigur, pentru urechile care trebuiau să audă.
Cu toate astea, Ungureanu a fost numit în post pe 9 februarie. Cinci zile mai tîrziu, s-a produs un eveniment rămas necunoscut marelui public, dar care poate fi interpretat drept o reacție vehementă a SRI și un semnal dur către structurile de vîrf ale statului.
Concret, pe 14 februarie, deputatul PSD Ion Stan a depus în Cameră două declarații politice de-a dreptul incendiare, întocmite pe baza unor informații de top, accesibile doar serviciilor secrete și anumitor factori politici de top. Două declarații pe care Stan nu a ținut să și le popularizeze în presă, dovadă că erau destinate doar anumitor cercuri. Pentru a clarifica din start lucrurile, să spunem că Ion Stan nu e Vadim Tudor, cu ale sale tiribombe de presă, ci un parlamentar ”special”, care de foarte mulți ani se află în comisia SRI, pe care a și condus-o ca președinte ori vicepreședinte, în prezent. Cei familiarizați cu dedesubturile politicii știu că, dintotdeauna, mai-marii comisiei SRI au avut o legătură strînsă cu serviciul, atît de strînsă încît s-a vorbit permanent cine controlează pe cine.
În consecință, e cert că declarațiile lui Stan sunt opera serviciului amintit, deputatul fiind doar o portavoce.
Ce conțin, însă, declarațiile în cauză?
Regimul Băsescu a falsificat PIB-ul României în beneficiul FMI
Prima dintre ele conține informația explozivă cu potențial nuclear potrivit căreia președintele, guvernul, BNR și șeful delegației FMI la București au falsificat controlat datele economice ale țării, în frunte cu PIB-ul, care a fost subapreciat cu 20% pentru a se justifica contractarea unor noi împrumuturi de la FMI.
Extras din declarația lui Stan:
”Puterea de la Bucureşti este cel puţin complice la o manoperă sistemică de falsificare a indicatorilor macroeconomici, care a împins la decizii politice greşite, ale căror efecte sunt trădarea de ţară, în varianta subminării economice şi a ştirbirii suveranităţii şi independenţei politice, urmare a aservirii faţă de organizaţii străine. Deşi anticipăm lipsa voinţei politice de a scoate adevărul la lumina legii, este bine să se ştie că faptele ce urmează pot fi cuantificate penal cu detenţia pe viaţă sau închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.
Astfel, la momentul actual, anul 2012, diferenţa dintre datele macroeconomice reale şi cele făcute oficial publice (după “prelucrarea” de către BNR, Ministerul Finanţelor Publice, Institutul Naţional de Statistică, Comisia Naţională de Prognoză) a ajuns, pe calea adâncirii diferenţei, menţinută în mod voit, dintre capacitatea administrativă macroeconomică şi capacitatea de evoluţie a economiei reale şi pe calea efectelor dezvoltării economiei reale, la dimensiuni considerabile. Datele privind produsul industrial brut sunt subevaluate cu circa 20 la sută (PIB real = PIB comunicat public + 20%).
Aceasta subevaluare a datelor economiei reale a fost necesară pentru a se demonstra, pe bază de date false, că România are nevoie de împrumuturi internaţionale.
Manopera prelucrării statistice frauduloase a fost realizată în cadrul unei strategii integrate pe care “asasinii economici” – în cazul României, Jeffrey Franks şi predecesorii săi – au aplicat-o la nivel global. Coordonatorii strategiei sunt marii anonimi din spatele FMI, având ca executanţi agenţii ocultei financiare din fiecare ţară, plasaţi la conducerea instituţiilor macroeconomice, respectiv persoane cumpărate, relativ ieftin, cu funcţii, bani şi alte avantaje.
Menţionăm că FMI are nevoie şi de datele reale, cu titlul de “date de uz intern” şi pentru aceasta a apelat la o reţea de furnizare: economişti, şefi ai băncilor, persoane din staff-ul primului-ministru, Consiliului Naţional Fiscal, Institutului Naţional de Statistică.
Unele dintre instituţiile cărora li s-au solicitat, în acest mod neoficial, datele reale, nu au putut răspunde la respectivele solicitări pentru simplul fapt că, în condiţiile instituţionalizării prelucrărilor statistice false, practic nu au avut acces la datele adevărate. În aceste condiţii, şeful delegaţiei FMI, Jeffrey Franks, a luat legătura, cu acceptul lui Traian Băsescu, cu şeful ANAF, Sorin Blejnar pentru a preleva datele reale direct din bilanţuri.
Sursele noastre ne-au comunicat faptul că existenţa unei interceptări “accidentale” a posturilor telefonice cu numerele 0728.666.063 şi 0741.239.082 ori accesarea bazelor de date ale operatorilor reţelelor respective de telefonie ar putea furniza dovezi irefutabile privind funcţionarea sistemului descris. Mai mult, am avea şi surpriza de a constata că şi “blonda lui Emil Boc” este integrată comandoului asasinilor economici ai României.
O altă menţiune importantă, care se impune, este aceea că, de regulă, şefii instituţiilor menţionate nu sunt direct angajaţi, ci câte unul-doi colaboratori apropiaţi acestora. Un vicepreşedinte de la Institutul Naţional de Statistică nu a acceptat iniţial să intre în reţeaua agenţilor informaţi. Urmările imediate au fost presiunile şi ameninţările cu demiterea, dacă nu consimte la furnizarea informaţiilor solicitate.
În loc de concluzii. În condiţiile utilizării datelor macroeconomice reale şi ale elaborării şi execuţiei corecte şi responsabile a bugetului naţional, România nu ar fi avut nevoie de împrumuturile FMI, sau în nici un caz în cuantumul în care au fost atrase”.
Reforma Sănătății, un act în beneficiul mafiilor transnaționale
A doua declarație a lui Stan afirmă că mult trîmbițata reformă a sănătății este, de fapt, un act în beneficiul mafiei transnaţionale a fraudării asigurărilor de sănătate, cu binecuvîntarea președintelui Traian Băsescu. O altă afirmație explozivă este aceea că demonstrațiile de protest de după demiterea lui Arafat au fost, în fapt, controlate de SIE.
Extras din declarația lui Stan
”Înalţi funcţionari publici, începând de la Administraţia Prezidenţială şi Parlament, continuând la Guvern şi agenţiile sale de specialitate, puşculiţele partidelor politice, câini de pază ai “democraţiei”, companii de publicitate, fundaţii aşa-zis caritabile sunt cu toţii, dar nu numai aceştia, conectaţi la sorburile nesăţioase care secătuiesc bugetul CNAS.
Ciordeala, inclusiv cea a statului, din bugetele asigurărilor sociale este un nărav mai vechi. Au practicat-o şi acoperit-o mai toate guvernele. Prim-miniştrii “legalişti” au încercat să-şi acopere ciordelile cu legi de reformare a asigurărilor sociale. Aşa s-a făcut că ne-au anesteziat cu câte o reformă la fiecare patru ani.
Noua tentativă de reformă a asigurărilor de sănătate, căci bugetul acestora este miza, şi nu sănătatea naţiunii, a picat într-un moment rău ales – anul electoral – şi cu mijlocul nepotrivit – agentul de influenţă în însăşi persoana preşedintelui republicii. Acelaşi agent de influenţă ca şi în cazul aurului de la Roşia Montană.
Ambele operaţiuni de influenţă asumate de un agent de propagandă şi influenţă de cel mai înalt nivel posibil demonstrează cât de mare este presiunea asupra Cotrocenilor, cam de ce factură sunt unii dintre oamenii preşedintelui, de unde pot veni comenzile şi de ce nu le poate rezista primul cetăţean al ţării.
Se încearcă diversiunea că preşedintele şi primul-ministru ar fi fost induşi în eroare şi nu ar fi cunoscut că proiectul legii sănătăţii este expresia intereselor autohtone şi străine care au şi pus ochii pe spaţiile imobiliare ale spitalelor şi elaborat statutele viitoarelor fundaţii care se vor înfrupta din infrastructura reţelei de sănătate pe care Traian Băsescu le-a promis-o. Inclusiv prin declaraţii publice, făcute în ţară, dar şi în străinătate.
Se spune că Băsescu şi Boc nu ar fi fost corect informaţi şi nu ar cunoaşte că 40 de firme ale clientelei lor politice au lansat deja investiţii de multe sute de milioane pentru achiziţionarea unui prim lot de 1.200 de ambulanţe.
Se aruncă în spaţiul public dezinformarea că Traian Băsescu nu ar fi ştiut de bătălia pe cadavrul sistemului de sănătate al poporului român dintre cartelurile internaţionale ale asigurătorilor de sănătate, iar legea pentru a cărei susţinere s-a mai compromis politic, moral şi infracţional încă o dată (dar ce mai contează?!), urma să fie pretextul legitimării jafului bugetului sănătăţii, pentru a nu mai fi atât de flagrante abuzurile şi ilegalităţile.
Ochii şi urechile statului, în loc să-şi facă cu onestitate datoria, adică să tragă semnalul de avarie şi să oprească, pe motiv de pericol de deraiere a democraţiei, caruselul înaltei corupţii politice instituţionalizate, se joacă de-a rebeliunea cu câteva sute de demonstranţi adunaţi în faţa Palatului Preşedinţiei şi în Piaţa Universităţii, ca să apere democraţia.
Este evidentă marea manipulare a acestui scandal, chiar din start. Nimeni nu a citit, darmite să fi studiat legea sămânţă a dihoniei naţionale. Toţi s-au întrecut în a o comenta, după texte date, după ureche şi la cacealma. În toată dezbaterea furibundă nu s-a apelat la argumente din conţinutul hulitei legi, ea fiind respinsă in corpore şi în necunoştinţă de prevederile ei. Sau, dimpotrivă, au citit-o şi ori nu le vine să creadă, ori le este frică să o pună în lumina adevărului”.
În acest din urmă caz, cînd vorbește de ”ochii și urechile statului” care ar fi trebuit să țină sub control interesele cartelurilor internaționale, Stan se referă, evident, la SIE, serviciul cu atribuții externe.
Contactat de Inpolitics, deputatul afirmă că pînă în acest moment nu există nicio reacție oficială la declarațiile sale din parlament. El afirmă, însă, că ”declarațiile se bazează pe date foarte concrete, care pot fi oricînd puse la dispoziția factorilor interesați de către anumite instituții ale statului, cu atribuții în acest sens. Vă dați seama că nu mă apucam să aștern pe hîrtie ceea ce visasem în noaptea precedentă, acolo e vorba de chestiuni cît se poate se serioase și de concrete”. Stan mai spune, cu referire la cele două numere telefonice care apar în prima sa declarație, că aparțin unor importanți demnitari ai statului, iar interceptarea lor ar putea scoate la lumină elemente extrem de interesante. O afirmație care, în realitate, sugerează în mod clar că interceptările deja s-au produs, iar datele sunt bine păstrate în anumite locuri.
Una peste alta, ambele declarații ale vicepreședintelui comisiei SRI pot fi considerat cel mai tăios avertisment transmis indirect regimului de la putere de către cel mai mare serviciu de informații, iar faptul că a venit imediat după validarea lui Ungureanu drept premier arată limpede și sursa ”nemulțumirii”.
Marea întrebare: vom asista, curînd, la o repoziționare politică a SRI, avînd în vedere că alegerile bat la ușă?
Și dacă da, ce surprize ar putea oferi clasei politice această manevră? (Bogdan Tiberiu Iacob)

(preluare http://saccsiv.wordpress.com/2012/03/01/sri-prin-ion-stan-presedintele-bnr-si-fmi-au-falsificat-in-minus-datele-economice-cu-20-pentru-a-se-justifica-imprumuturile-de-la-fmi/ )

%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%55

Nu comentez. Am obosit. E zi de odihnă fără tihnă, ca pe româneşte.

particula Meleşcanu şi Systemul

Nimic de mirare. De fapt, chiar nu contează. Mi-e ruşine mie de ruşinea lui, de scuze penibile, uşor de scos pe goarnă, diplomatic. Se dovedeşte a nu fi altceva decât o rotiţă minusculă, şantajabilă, a unui sistem de furăciune local bine plasat, la rândul lui rotiţă a unui sistem mondial diavolesc. Având ghinionul de a fi fost suficient de proşti ca să alegem pentru noi un aşa jalnic şef de stat, cu aşa clică infectă, subintelectuală, imorală, lipsită de prestanţă, suntem evaluaţi şi re-evaluaţi de mai-marii lumii care vin aici să primească de-a gata bogăţii inestimabile pentru un pumn de mărgele şi câteva oglinjoare în care să se admire o bagaboantă, o borfetă şi o tută. Din mărgele, pe seama a ceea ce acest popor a primit de la Dumnezeu, borfaşii aceştia îşi fac mausolee în care să locuiască, cumpără odraslelor Bugatti Veyron de necondus într-o ţară fără drumuri (pentru că banii primiţi pentru asta au fost furaţi), fură din lăcomie cretină trecutul, prezentul şi viitorul unei naţii care a vărsat sânge pentru a exista. Nu cred că s-a mai abătut vreodată aşa blestem pe capul României – nici măcar atunci când ne-a fost ocupată capitala, în primul război mondial.
Lătrăm de ani de zile, ca nişte câini gata nu de eutanasiere, ci de ucidere, că au decis famenii să ne lipsească şi morfina, pentru o masă copioasă în plus la vreun restaurant de lux. Degeaba lătrăm: ursul merge mai departe, direct în raza puştii vânătorilor. Nu că nu i-am vrea noi pielea, căci i-o vrem luată în chinuri, ci pentru că se gândeşte idioţeşte ce preţ să ceară pe ea!

Sistemul e de aşa natură ticluit încât nu se poate ieşi din el, odată ce ai intrat, dacă ai vrut să intri. „Ei” te au la mână, imediat ce vei fi făcut cererea de acces. Ştiu totul despre tine: păcate omeneşti cărora nu le-ai dat seamă, ba chiar le-ai uitat. Ei le ţin la dosar, dacă eşti prost destul cât să vrei să trăieşti bine, înlăuntrul sistemului. E un motiv suficient pentru a se sătura de libertatea ta de vorbire, de îndată ce vor considera că au cules toate datele şi că e cazul să-ţi închidă gura. Aşa că mai scot câte o ACTA, pentru cei ca noi, de care le e teamă pentru că nu avem nimic de pierdut, suntem gata să murim pentru un fleac de libertate în care credem. Pentru că îndrăznim să credem în Dumnezeu.
Pentru că se cacă pe ei de frică când se gândesc la moarte şi sunt atât de bătuţi în cap încât nu cred în propria lor pocăinţă. Or sunt împietriţi în lăcomia lor şi preferă să facă precum struţul.
Trăiţi aşadar cu ura asta! Dar trăiţi şi cu gândul că veţi muri poate chiar mâine şi vă veţi afla în faţa Dumnezeului cel viu, fără nici un Avocat, pentru că El nu vă cunoaşte!
A meritat să nu suporţi o ruşine mică, o viaţă mai obişnuită? Ori să suporţi ura atâtor oameni? Sau vrei diavoleşte să te împotriveşti cu orice chip lui Dumnezeu?

Revenind la politichia noastră, nu am nici o încredere în vreun partid sau vreun om politic. Pot spera să aleg cel mai mic rău posibil. Atât.
Nu mă voi mira de surprize neplăcute. Nici nu sunt surprize…

Bancul deceniului

De la vila sa de la Predeal, Băsescu iese la nămeţi, dimineaţa târziu, să se vânture. Cu stupefacţie, observă că stă scris în zăpadă, cu pişat, „Jos Băsescu!”
Se dă alarma…
După două ore de investigaţii, în numele tuturor serviciilor secrete, Mihai-Răzvan Ungureanu prezintă raportul.
„Şefu, am o veste proastă şi alta foarte proastă…”
„Zi-o p-aia proastă”.
„Analiza ADN arată că pişatul e a’ lu’ Boc”
….
„Şi aia şi mai proastă care-o fi?”
„Analiza grafologică arată că e mâna lu’ Udrea…”

Nothing at all

N-ar trebui să ne afecteze decât sincopele bune. Muzicale adică. Precum aici:

La ce bun să ne batem capul cu căcaţii de politicieni ? iată cacofonia supremă!) Nu avem viaţa noastră, cu bune şi rele cotidiene, cu vise de împlinit, cu bucurii şi tristeţi, cu prieteni şi duşmani, cu obstacole şi izbânzi?
Ia să-i mai dăm în pizda mă-sii de politicieni, finanţişti, bilderbergi, stavistoci, roachefelări. Să ne ia viaţa fizică. Pe cealaltă n-o pot lua,, şi asta îi roade. De frică îi roade, caci se cacă pe ei de frică mirosind a Judecată de Apoi.

Nu îmi pasă azi!

Să ne fie clar!

Să ne fie clar. Nu aşteptăm marea cu sarea. Nu ne va salva nici o politică internă. Nu aştept ca USL-ul să ne facă BINE. Aştept doar să facă ceva mai bine. Iar asta e chiar foarte uşor. Mai rău decât PD-L-ul nu există. Poate doar dracul pe faţă.
Sistemul lor de furăciune, cvasi-perfect circumstanţial (popor blajin, prost, răbdător, aşa cum îi rabdă pe ţiganii bătăioşi) nu pare să dea rateuri. Câinii latră, ursul trece… Banii, avuţia naţiunii, naţiunea, ţara se duc toate în buzunarul lor fără fund. Când vom avea în codul penal patriAcidul? Niciodată.
Vom reuşi cumva să „naţionalizăm” ţărâna? (ce pleonastic sună să zici că-ţi vrei ţara înapoi!)? Nu pe mâna naţionaliştilor de partid, la fel de hoţi de cotitură. Ci pe Neam.
Nu văd alt bun început decât puşcărie pe viaţă pentru gaşca portocalie. Să poarte portocaliu, ca „dead man walking”, că altfel n-o să mai vedem lumina zilei!

Ce se mai spune pe net despre cine conduce România

SUA şi Serviciile Secrete conduc, pe faţă, România

În spatele omului politic Traian Băsescu stau alţii care îi asigură ,,succesul”, în schimbul unor importante avantaje. Cine sînt, cu adevărat, stăpînii lui Traian Băsescu, cine l-a propulsat în politică şi cine îl menţine în prim-planul vieţii politicii actuale, cine este, în fapt, cîştigătorul voturilor oferite de popor la alegerile din 2009?
În prezent, sîntem conduşi de America , de FMI, Banca Mondială şi de NATO. Mizerie, foamete şi nesiguranţa zilei de mîine pentru cei mai mulţi dintre cetăţenii ţării – aceasta este România condusă de Traian Băsescu. Chiar dacă locatarul de la Palatul Cotroceni dă impresia unui om puternic, independent, hotărît, care nu depinde de nimeni şi de nimic şi ale cărui decizii nu sînt influenţate decît de Interesul Naţional, el face, de fapt, jocurile americanilor.
El este cel care s-a predat în lupta sa cu Serviciile Secrete şi cu sistemul ticăloşit. Prin numirea lui Mihai Răzvan Ungureanu şi desemnarea unui guvern în care 90% dintre miniştrii propuşi, care au fost fie bursieri, fie angajaţi ai unor mari corporaţii americane în trecut, Traian Băsescu a cedat puterea în faţa intereselor geo-strategice economice şi militare ale Americii în România, în perspectiva războiului anunţat cu Iranul. De aceea, pe fondul neliniştii de la Moscova şi în ideea de a nu pierde un aliat fidel, SUA şi Israelul au dorit conservarea şi întărirea intereselor lor prin impunerea unui şef de spioni la cîrma executivă a Statului Român şi demararea cît mai rapidă a unor proiecte strategice americane în România. Se deschide, astfel, calea începerii exploatării de la Roşia Montană de către firma Gold Corporation, deţinută, în realitate, de Rich şi Sörös, precum şi a exploatării imediate şi masive de gaze şi petrol pe platoul continental al Mării Negre de către cunoscuta firmă petrolieră americană Exxon. Este posibil ca Traian Băsescu să aibă mai mulţi stăpîni, doar astfel s-ar putea explica uluiala care domneşte la Palatul Cotroceni şi în deciziile sale, instabilitatea sa politică, reevaluările sale ciudate, dictate de anumite interese. Există institute de sondare a opiniei publice sau analişti obedienţi, care pun aceste schimbări bruşte şi inconsecvente ale lui Traian Băsescu, considerat de unii ,,un animal politic”, pe seama ,,unor strategii complexe şi profund gândite”. Traian Băsescu este un manechin căruia îi este imposibil să îi împace pe toţi (interese străine şi interne divergente, lupte pe viaţă şi pe moarte, care nu ţin seama de nimeni şi de nimic). Pentru Traian Băsescu, numai datoriile României către creditori sînt prioritar şi trebuie plătite, pentru aceasta el garantînd cu viitorul cetăţenilor săi. Liniştea lui trebuie asigurată cu orice preţ, în joc fiind bunăstarea personală, a familiei şi a numeroasei sale camarile. Unul dintre cei mai importanţi stăpîni ai lui Traian Băsescu sînt Serviciile Secrete, care ştiu totul despre trecutul său politic, făcîndu-l mai mult decît şantajabil. Dosarul său de Securitate, informaţiile legate de dispariţia Flotei sau cele legate de găinăriile fostului comandant de navă, care i-au permis acumularea unei averi impresionante după propriile declaraţii pînă în 89 îl fac vulnerabil, îl transformă într-un personaj puternic expus, obligîndu-l să ţină seama de interesele grupului restrîns de securişti care cunosc aceste detalii. La toate acestea adăugăm scandalurile în care Traian Băsescu însuşi, sau membri ai familiei sale, au fost implicaţi, şi care au fost rapid muşamalizate. Nu putem să uităm şi să nu aducem în discuţie rezultatele alegerilor cîştigate în Diaspora, precum şi acuzaţiile din presa neloială lui Traian Băsescu, la care acesta nu a răspuns, cum că SUA şi Serviciile controlate de acesta ar fi influenţat rezultatul final al alegerilor în favoarea partidului său de buzunar şi a persoanei sale. Aceste dosare pot fi utile cînd te aştepţi mai puţin. Frica şi pericolul de a fi trădat de un Serviciu Secret merită orice compromis. De aceea, Traian Băsescu acceptă instalarea la cîrma guvernului a şefului spionilor, Mihai Răzvan Ungureanu. Setea de putere şi de bani a lui Traian Băsescu se completează cu spaima că SUA vor scoate la lumină secrete întunecate din viaţa sa. Oricînd poate fi declanşată o adevărată urgie, care să pună capăt nu doar carierei sale, dar să îl trimită şi după gratii. Personal, pe vremea cînd lucram în cadrul Misiunii diplomatice americane din România, am văzut pe cîţiva dintre consilierii săi, care făceau coadă acolo. Ei vorbeau despre slăbiciunea lui Traian Băsescu faţă de ,,sfaturile” pe care le primeşte de la ,,Servicii”. În fapt, între Servicii şi preşedinte pare că există o adevărată colaborare, semn că, de voie sau de nevoie, ei se ascultă reciproc, în interesul comun. În situaţia politică actuală, cu oameni manifestînd în stradă, chiar şi talentul nativ al lui Traian Băsescu de a divide şi de a cuceri poate fi pus la îndoială, fără sprijinul Serviciilor Secrete autohtone şi al celor americane. În fapt, aceste Servicii Secrete sînt mult prea puternice şi mult prea numeroase pentru România, ele nerăspunzînd, practic, în faţa nimănui. Sfîrşitul politic al lui Traian Băsescu este imprevizibil, întrucît acesta şi-a asigurat liniştea şi prosperitatea acţionînd după cum i se dicta. Viitorul politic al ţării este sumbru cu un guvern din umbră, condus de şeful spionilor. De aceea, pentru a se evita ce e mai rău pentru România, Traian Băsescu trebuie suspendat!
SILVIU CRĂESCU

VIRGIL MĂGUREANU I-A CERUT LUI TRAIAN BĂSESCU SĂ-L SCHIMBE, SAU SĂ-L TRÎNTEASCĂ ÎN PARLAMENT, PE MIHAI RĂZVAN UNGUREANU, PE MOTIV CĂ ACESTA E LACHEUL AGENTULUI C.I.A. SPENCER ACKERMAN!

Virgil Măgureanu l-a avertizat pe Traian Băsescu că nominalizarea lui Mihai Răzvan Ungureanu este o imensă gafă politică, pe care o va regreta, imediat ce acesta va fi instalat premier. Conform unor surse de la Palatul Cotroceni, marţi seara, la orele 23, aflat la Vila Lac 2, în compania lui Sebastian Lăzăroiu, Traian Băsescu a avut o discuţie, foarte lungă, cu Virgil Măgureanu, prin intermediul telefonului special deţinut de Sebastian Lăzăroiu. În mod concret, Şarpele cu Ochelari l-a dojenit, ba chiar l-a certat pe Traian Basescu aproape o jumătate de oră, timp în care a încercat să-l convingă să retragă nominalizarea lui Ungureanu şi să reia negocierile cu americanii, ori să îi pregătească invalidarea de către Parlament. Fostul director al SRI i-a spus modestului agent de la Anvers că are informaţii, din SUA, conform cărora Mihai Răzvan Ungureanu primeşte ordine de la şeful operaţiunilor CIA pentru Europa de Est, Spencer Ackerman, căruia îi dă raportul, iar cu prima ocazie, în care dispoziţiile Palatului Cotroceni vor intra în contradicţie cu planurile americanilor, el va deveni ceea ce a fost Tăriceanu pentru Băsescu.
Totodată, Măgureanu l-a mai avertizat pe Traian Băsescu că, prin acceptarea nominalizării unor miniştri anonimi şi incapabili să facă faţă funcţiei, a căzut într-o capcană, pentru că, în scurt timp, aceştia vor deveni marionete în mîna americanilor şi nu păpuşile lui, aşa cum crede în acest moment. Am mai aflat că, deşi este un personaj incomod, individul a lucrat sub acoperirea de ataşat cultural la Ambasada SUA din Georgia – în acea perioadă, nu întîmplător, necoptul preşedinte de la Tbilisi, Mihail Saakaşvilli, a provocat o agresiune stupidă, împotriva Rusiei, după care a fost fugărit pe străzile Capitalei, fiind în pericol să fie asasinat. Şi încă ceva: Spencer Ackerman se simte cel mai bine într-o altă zonă portocalie”, Ucraina.
* * *
Cine este acest Spencer Ackerman? E posibil ca, după nume, să fie evreu. A lucrat la ziarul The New Republic”, din SUA, în perioada 2002-2006. A fost dat afară pentru insubordonare. A intrat în atenţia FBI, care l-a cercetat, mai ales că el a publicat mai multe articole despre 11 septembrie 2001, în publicaţia World Wired”. Ulterior, şi-a deschis mai multe bloguri: Ackerman”, Danger Room” (Camera Pericol”) ş. a. E cunoscut ca un critic al Administraţiei Obama. În mod sigur, Virgil Măgureanu ştie mai multe. Lucrurile se complică. P.S.Elocventa este pozitia lui Ponta in fata alegerii lui MRU , speech din Parlament, care tradeaza duplicitatea lui Ponta.

Mihai-Răzvan Ungureanu versus unaerugnU navzăR-iahiM

Să vedem dacă răspunde… (eu suspectez orice anti-Samson că nu e în regulă…)

„Senatorul PSD Valer Marian i-a cerut ieri oficial premierului, în ședința camerei amintite, printr-o declarație politică, să răspundă cîtorva întrebări extrem de precise și, în egală măsură, tăioase:
1. De ce nu şi-a trecut în CV-ul său stufos, la limbi străine cunoscute, şi limba ebraică (pe care o cunoaşte mai bine decât limba maghiară, pe care a trecut-o)?
2. Dacă a fost sau este membru al vreunei organizaţii masonice şi ce grad sau funcţie deţine în aceasta?
3. Dacă a fost şantajat de SRI, de SIE sau de tutorele său politic de la Palatul Cotroceni cu nişte episoade de o anumită orientare sexuală petrecute la Iaşi (în anii ’90), la Cernăuţi (în 2000, la Hotelul Ceremuş) şi la Viena (după 2000, la sediul Pactului de Stabilitate).
Legat de această din urmă întrebare, trebuie menționat că șeful Pactului de Stabilitate era, în acea perioadă, Bodo Hombach, despre care senatorul scrie, în declarația sa: ”Singura lui (MRU n.n.) cucerire pe plan extern este Bodo Homobach, înaltul comisar pentru Pactul de Stabilitate în Europa de Sud-Est, pe care l-a fermecat profund (la Viena, probabil pe valsurile Dunării)”.
Informațiile despre o presupusă relație amoroasă între actualul premier român și Înaltul Comisar European nu sunt noi, ele au mai circulat în culisele politicii și ale presei în ultimii ani, dar e pentru prima dată cînd povestea e oficializată prin prezentarea ei în Senatul României, fiind solicitat și un răspuns din partea primului-ministru, conform procedurilor parlamentare.”

Sursa: Inpolitics
(http://www.vuvuzeaua.ro/acuzatie-soc-in-senat-mihai-razvan-ungureanu-homosexual-a-fost-iubitul-lui-bodo-hombach)

Urăsc să am dreptate iar

– Numărul morţilor sub nămeţi are 4 cifre (între 1000 şi 2000);
– ÎN VREMEA ASTA, „BĂIEŢII DEŞTEPŢI” din Energie au făcut bani frumoşi EXPORTÂND la maximum tot ce puteau să rupă de la gura celor deja pe moarte.

Î I V R E M D U P Ă G R A T I I P E T O Ţ I !

(acum încearcă să spele urma, găsind acari Păun)

N i h i l s i n e D e o

De ani de zile mă tot gândesc la găsirea unui temeinic criteriu care să separe indubitabil, nenuanţat, jigodiile de oameni, prostia de înţelepciune politică, bunul simţ de mizeria morală.

Nu-mi vine în minte decât unul. Ai Rege! Unul pământesc, Altul ceresc, care transferă graţia divină de Sus în jos. Lumea politică, dacă e să fie bună, nu are cum să nu oglindească vremelnic acest model. Crede cineva că în Rai va fi vreo republică?..

Hic sunt leones

Ninge. Dar nu e ninsoarea noastră.
Din seara asta Bucureştiul va deveni şi el redută (DN 1 se închide, A1 şi A2 erau închise, tot ce e la sud şi la est e închis).
E pe sistemul Băsescu, dacă nu v-aţi prins… Pe interiorul zidurilor de la Cotroceni este deja scris „Hic Sunt Leones”. În curând va scrie asta şi pe interiorul uşii de la biroul prezidenţial. Apoi pe dinăuntrul uşii de la toaletă. Va scrie şi pe capacul de la toaletă.
Cât rezistă o prostată?..

Interviul pe româneşte

Nu mă bag în a da calificative la toată lumea. Ştiu că mulţi mă consideră fatalist sau adept al teoriei conspiraţiei, ceea ce şi par, trebuie să recunosc… În realitate sunt doar atent la semne şi profeţii. Nu-mi fac planuri pe termen lung.
Însă nu refuz celor care cred în ceva durabil şansa de a încerca să facă ceva, cu viziune şi competenţă. România are nevoie de asta, nu de bătăioşi legionari.
Am o mie de critici faţă de „dezvoltarea durabilă” şi Clubul de la Roma. Sunt însă personale, şi ţin de pesimismul meu fundamentalist neo-protestant.
Însă, uneori, e bine să auzim şi de bine.

18
http://www.ntvonline.ro/emisiuni/contraziceri/galerie-video/19

Urăsc să am dreptate…

Am postat pe 23 ianuarie un posibil scenariu al trădării PSD în favoarea PDL, urmărind izolarea PNL privind alegerile din toamnă. Implicit, păstrarea sistemului de furăciune al forţelor de stânga. Îşi dau mâna, hoţii.
Se pare că am mirosit bine.