Era demult pe ţeava mentală a lui Badea (scriu pentru observatorul cu psihologie cultivată şi inteligentă). Altfel spus, cât mai răbdau nervii ateului Badea creştinismul suspect al lui Gâdea? Iar confirmarea a venit aseară, cu – îmi pare rău să subliniez – confirmarea nesimţirii ateului care acuză „oponentul” tocmai de nesimţire, public, pe post, în emisiunea de la aceeaşi televiziune, la minute distanţă. Ca telespectator de Antena 3, pe mine nu mă interesează bucătăria intestină a personajelor. La fel cum îl apreciez pe Badea pentru umor şi prezenţă de spirit, iertându-i ateismul şi derapajele culturale, datorate unei formări „subţireanu”, şi la fel cum îi reproşez pe undeva arivismul pragmatic nepotrivit pentru un creştin adventist cum e („era”?) Gâdea, eu – repet, ca telespectator, nu am vreme de pierdut. Şi e jenant să pierd eu vremea scriind despre ce ar trebui să fie jenant pentru ei. Punct.

Totuşi, P.S. (văd că are audienţă postarea şi e musai să subliniez că n-am făcut-o pentru trafic; pur şi simplu mi-am exprimat un sentiment neplăcut). N-am intenţionat să supăr pe nimeni, şi o să rămân telespectator fidel al Antenei 3, din motive pe care nu are sens să le expun aici. Menţionez doar că sunt amărăştean şi că nu sunt defel postac plătit de vreun Felix Motanul. Felix Motanul e porecla mea din copilărie, de când mama m-a numit, în septembrie 1967. Spre deosebire de mulţi, obişnuiesc să mă semnez cu numele meu real şi complet. Sigur că da, din orgoliu… să umplu cât mai multe pagini de Google Search…:P

Fireşte, lectura mea e printre rânduri.