N-am fost niciodată un nostalgic ceauşist. Nici nu am de gând să devin. Pentru mine cultura şi libertatea cuvântului sunt mai preţioase decât orice altceva (am tendinţa de a privi de la o distanţă piramida lu’ Maslow, deşi nu sunt chiar atât de cretin încât s-o neglijez cu totul – zic doar că nu vreau să am vilă la Snagov, maşină scumpă şi ţoale de nush ce firmă: mă preocupă mai puţin cu ce mă îmbrac în ochii lumii decât ce RAM an în calculator). Mi-a trecut însă prin cap o întrebare, ieri, pe o stradă ciudată din Bucureşti. „Ce a făcut Ceaşcă cu ce a avut la îndemână?”, ori „Cât de patriot a fost Ceaşcă?” Dacă e să ne raportăm la cei care ne conduc astăzi, răspunsul e de neevitat… A făcut cam multe, suficient de multe pentru un cvasi-analfabet cizmar prins într-un context istoric nefericit. Hidos e că de 20 de ani încoace încă ne raportăm la el furând… Şi tot nu reuşim să furăm ori să distrugem tot ce s-a făcut sub nea Nicu…
Fier vechi, da’ fier, nu glumă!